Away

4.

Ma ridic cu greu de pe pământul moale scotandu-mi telefonul din geanta si apelând sigura persoana care sper ca va înțelege.
-Nathan? Spun cu o voce sughitata
-Buna, Kate!
-Vreau sa vorbim...te rog!
-Unde esti? Vin acum.
-Nu! Spun grabita. Vino in parcul cel cu doar doua leagăne.
-Bine. Ne vedem curand. spune si închide convorbirea. Ma indrept spre parc tragandu-mi sufletul si totodata adunadu-mi forțele pentru ceea ce va urma. Ajunsă acolo ma asez pe unul dintre leagăne si astept in jur de doua minute pana sa-l zăresc cum se îndreaptă spre mine asezandu-se pe leagănul alăturat.
-Acum...ce s-a întâmplat? spune îngrijorarea remarcându-i-se in glas.
Imi plec capul, căci n-am puterea sa-l privesc in ochi.
-Voi pleca..spun aproape in șoaptă crezând ca nu m-a auzit dar a făcut-o.
S-a ridicat de pe leagăn si s-a pozitionat in fata mea obligându-ma sa-l privesc.
-De ce? spune cu glasul stingandu-i-se.
-Nu mai fac de mult parte din tabloul acestui oras. E prea zgomotos, prea încărcat de amintiri dureroase si devine din ce in ce mai rău. Nu mai pot suporta, te rog sa ma intelegi.
-Vad ce se întâmplă. Si nu o sa te judec dar nu poti pleca...
-De ce iti pasa atat de mult de mine.. Nu ma cunosti...nimeni nu o face.
-Nu ma poti invinui ca încerc sa fac asta. Te rog nu ma îndepărta. Vreau sa stiu cine esti cu adevărat. Da-mi 10 zile sa te descopăr, asta e ultima mea dorință.
-Unii nu au putut sa afle cine sunt in câțiva ani si tu vrei in 10 zile? Nu crezi ca te cam pripesti cu asta?
-Eu nu sunt alții.
-Bine. Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca voi pleca si o voi face dupa putin timp.

--------------------------
Buna! Sper ca va place cartea si multumesc ca citiți!