“Amber este o tocilară!”vocea duşmanului meu din copilărie mă tachinează. „Amber are un fund urât!”
„Lasă-mă în pace, Harry!” am strigat, încercând să-l împing.
A râs. „Ştii că-ţi place de mine, Amber.”
„Fundul meu!” am mârăit.
„Ai un fund mare.” A adăugat Harry, testând evident cât de departe poate ajunge cu mine.
„Pleacă!” Practic am ţipat, în timp ce frustrarea creştea.
„Spune-mi că mă iubeşti.” Harry şi-a încruţişat braţele, arătandu-mi limba.
Mi-am strâns pumnii şi abia m-am abţinut din a nu-l pocni. Asta a fost tot ce a făcut Harry vreodată. El nu face decât să mă chinuie şi să-şi bată joc de mine. E ca şi cum ar muri dacă ar trece o zi fără să mă enerveze.
„Dacă aş face-o, ar însemna că sunt o mincinoasă.” I-am întors-o. „Te urăsc, Harry Styles.”
Harry ş-a încruntat. „Am menţionat cât eşti de urâtă?”
„Am menţionat cât de mult te urăsc?” Am replicat, împingându-l la o parte şi mergând furioasă pe holurile şcolii.
„Ura este un cuvânt puternic, Amber!” A ţipat Harry după mine.
„Bun!” Am ţipat la rândul meu. „Pentru că urăsc fiecare parte din tine, Harry Styles!”
