Obscur - I. Lagune

31. makeba

- Culcă-te, o să-ți fie mai bine când te trezești.

- Radu, de ce vorbești în reluare? am zis și simțindu-mi vezica plină, mi-am dat drumul și am făcut.

- Doamne, dumnezeule, ce tripuri poți să ai de la rahaturile astea, zici că ești psihotică. Nici eu nu făceam așa. Cum-cumva te-ai pișat pe tine? Ăla-i pișat? Te-ai pișat? Din nou, Ștefania? Din nou?

- Îmi explodează pizda.

- Ai contracții la uter, e unul dintre multele simptome pe care le ai. De la cine ai luat căcaturile astea? Nu înțeleg de ce nu mi-ai spus azi-noapte. Măcar știam ce e cu tine.

- De la Dumnezeu, am zis și am început să râd. Dumnezeu e bun, Dumnezeu e printre noi și ne iubește, Radu. Spune-mi că sunt frumoasă și slabă, spune-mi, Radu. Dumnezeu a zis să-mi spui. Spune-mi! Spune-mi! Spune-mi!

L-am auzit pe Radu oftând și i-am mirosit supărarea. Mirosea foarte deprimant. M-am aplecat să vomit.

- Sunt însărcinată, cred. Am simțit cum îmi bubuie ovarele. Radu, cred că o să nasc. Tu sau Adela sunteți tatăl.

- Taci și culcă-te în morții mă-tii! a urlat și totul s-a făcut negru.

*

Muzică, flash-uri, trupuri dansând lasciv. Noi.

Recunosc melodia. E Makeba de la Jain. Dansez pe Makeba de la Jain.

Simt cum transpir și mă ia amețeala. E de la căldură. Nu se poate respira aici. Mă sărut cu Adela. O iau în brațe și adâncesc sărutul. Mă frec de ea și îi simt sfârcurile întărindu-se prin maiou. Nu e nevoie să mă aplec foarte mult ca să i le sărut. E foarte înaltă. Nu poartă tocuri în seara asta. E doar înaltă. Încep să tremur și mă opresc, iar ea țipă la mine încercând să acopere muzica. Cred că m-a întrebat dacă sunt ok. Radu mă trage de o mână și așa mă izbesc de el. Ne sărutăm și îi simt mâna pe fundul meu. Ne ținem în brațe și dansăm, sărim, țipăm. Ne distrăm cu toții. Le văd țipetele plutind prin aer și sunt colorate. Le văd culorile aurelor ce s-au ridicat la Ceruri și bufnesc în râs de fiecare dată când un țipăt negru de-al Adelei le străpunge pe toate și le face să dispară. Miroase a transpirație și bună dispoziție în jur. Am strănutat și nimeni nu m-a observat. Era ok. Mi se făcuse puțin somn și am și căscat la un moment dat. Adela se linge cu Victor. Radu mă ia de mână și mă bagă în baie. Suntem în cabină. Mă întoarce cu spatele la el și începe să mă sărute pe gât și să-mi bage mâna acolo jos. Ha, eram deja udă. Îmi dă colanții jos, mă pune să-mi despart picioarele, iar eu mă sprijin cu mâinile de toaleta fără capac. E jegoasă și pute, dar merită să stau cu nasu-n ea cât mi-o trage-n cur. Mi-o bagă în pizdă, însă, iar eu deja încep să gem. Încep să tremur și să gâfâi, mă simt din nou foarte transpirată. Nu apuc să-l anunț că pe gură îmi iese vomă în loc de cuvinte. Am început să vomit în wc, iar el și-o scoate parcă în reluare din mine. Parcă în reluare se întâmplă totul. Oftez ușurată după ce mă potolesc, dar cu picioarele depărtate, ce iese din mine este urină, care cu un jet incredibil de puternic îmi udă chiloții și colanții din vine. Radu mă întreabă ce pula mea, iar eu îi zic că mi-e foarte foarte rău. Îmi vine în minte Makeba și mă simt captivă în sunetele melodiei. Închid ochii.

*

Deschid ochii și mă simt captivă într-un vis. Suntem afară, căci e puțin friguț. Eu stau pe beton, iar ei discută. Radu e nervos, țipă la toată lumea. Mă pârăște. Ana stă jos lângă mine și mă ține de mână, mă mângâie. Bufnesc într-un râs isteric care amuțește pe toată lumea. Adela mă întreabă ce e cu mine, Victor zice că-s drogată, Radu vorbește singur, Marius doar se uită. Din nou, le văd tuturor vocile plutind în jurul meu și le miros îngrijorarea. Le zic că sunt bine, iar ei mă întreabă ce-am luat. Nu sunt drogată, Victor, ce nu înțelegi? Încep să tremur și să respir greu. Mă panichez. Îmi iese inima din piept. Încep să plâng și simt cum îmi bubuie ceva înăuntrul vaginului. Toți dispar și rămân singură în întuneric. Felinarele se sting rând pe rând și totul amuțește. O văd pe Adela dezbrăcată în fața mea. Mă arunc în genunchi și o ling deasupra vaginului. Părul începe să-i crească, dar nu mă deranjează. Încep să o ling înăuntru, dar nu scoate niciun sunet. Mă trezesc în gură cu penisul lui Radu. Eu nu mă mișc, sunt paralizată. El se mișcă, el o bagă, el o scoate. Practic, îmi dă muie. Gen la propriu. Termină tot în gura mea, iar eu mă las pe spate ca să pot simți răceala asfaltului. Eram dezbrăcată acum. Victor începe să mi-o bage între sâni, dar nu durează mult, căci Ana începe să-mi smulgă cu dinții labiile. Nu țip, fiindcă nu mă doare. Îmi vine iar să mă piș, mă forțez și nu iese nimic. Marius îmi zice să mă pun capră și cum mă pun, simt că mi-o bagă-n cur și mica durere mă stimulează. Urinez sânge. Gem în timp ce el mi-o trage acolo, dar mă panichez fiindcă urinez sânge și mă doare întregul vagin. Toți dispar încă o dată. Aud Makeba de undeva dinăuntrul minții mele și încep să cânt, dar încet. Închid ochii.

*

Suntem într-o mașină. Un taxi. Toți înghesuiți, nu am idee cum încăpem. Adela zice că trebuie să mergem la spital fiindcă am fost inconștientă prea mult timp, dar Radu zbiară la ea că nu, că avem droguri la noi și o să zică că ei m-au dopat. Dar nu eram dopată, Victor! Coborâm din taxi, Victor și Radu mă cară. Nu știu în ce lume mă aflu. Nu știu dacă ăsta e visul, iar cealaltă a fost realitatea și nu știu dacă asta e realitatea, iar celălalt a fost visul. Știu că nu știu. Atâta tot. Din taxi se aude Makeba. Sau e tot în mintea mea? Închid ochii.

*

Mă trezesc ca dintr-un somn pe o canapea. Luminile sunt aprinse. Iar se ceartă. Încep să gem, fiindcă urletele lor mă penetrează. Mă frec de canapea și încep să mă dezbrac. Îmi dau chiloții jos și văd sânge. Mă panichez și strig la ei, ei încearcă să mă calmeze și să-mi spună că nu e nimic acolo, dar aud niște zgomote din dreptul geamului. E deschis. Mama a intrat. Încep să plâng și mă arunc ca să nu mă prindă. O simt captivă în Makeba care e acum captivă în mintea mea. Am ochii închiși.

*

Am simțit că mă trezesc dintr-un somn lung. Nu știu, pur și simplu simțeam că a durat. Radu era treaz, mă ținea de mână. Adela lângă el. M-am simțit îmbrăcată și am știut că totul e bine acum. Nu mai eram agitată, eram calmă. Și cu puțin noroc, poate că mă trezisem în realitatea potrivită. În realitatea aia, nu a mea, a noastră.

- Am murit... le-am zis și am început să râd, dar nu isteric. Mai mult așa, ca un chicot. Ca și când e normal și sunt ușurată.

- Nu ai murit, ai avut cel mai nasol trip din lume, a zis Adela și m-a pupat pe frunte.

- Ete, trip. În capu' ei nu știu ce a fost, dar în realitate ai fost un dezastru. O luasei razna rău de tot, a zis Radu nervos, dar știam că e bucuros să mă vadă vie.

- Unde e mama?

- Dormeai când te-am adus. Ea nu. A făcut un scandal monstru, dar bine că nu te-ai trezit. M-ai speriat rău de tot. Ne simțeam așa bine și dintr-o dată, ai dispărut cu Radu și când v-am găsit la baie, erai leșinată. Ai început să faci ca toate alea, aveai niște crize groaznice ca de epileptică.

- Am avut niște tripuri horror, am zis și am încercat să mă ridic.

- Cred și eu, a zis Radu. Ai luat o grămadă de prostii d-alea.

- Să nu mai iei niciodată droguri fără să-mi spui. Fără să mă lași să mă uit înainte să văd dacă sunt sigure, proasto.

Și-n capul meu era ceva genul: "Ce droguri sunt sigure, cretino?"

- Ți-am zis că ea credea că sunt pastile de slăbit, s-a răstit Radu la ea.

- Alo, alo, mai încet! Încă mă mai doare capu'.

- Să nu mai iei în viața ta pastile de slăbit, ai înțeles?

- Am spart cântarul, am zâmbit când am văzut cântarul făcut țăndări și am realizat că suntem ok, suntem în prezent. În ziua pe care o știam azi adică ziua în care... am spart nenorocitul ăla de cântar pentru că nu mă mai interesa să-i ascult minciunile. Trebuia să ard revistele acum și să scap de pastile pentru totdeauna. Aveam să fiu Ștefania-Dolofana și... cred că mă acceptasem în sfârșit.

- Mai dă-l în morții lui. Ar trebui să-l sparg și eu când îmi arată prea puțin.

- Dacă mă ajuți să dau foc la revistele de modă, te ajut să dai foc la centimetru, am râs.

- Centimetrul meu? s-a încruntat. Niciodată.

- Vrei să-ți aduc ceva? a întrebat Radu care încerca să facă pe majordomul.

- Vreau o țigară.

- Ți-am zis să-ți cumperi pachet sau nu? a zis și a ieșit pe ușă.

- Se duce să-ți ia țigări, a zâmbit Adela.

- Crezi că mă iubește?

- Nu, a zis, brusc devenind serioasă. S-a ridicat și a plecat și ea. Dar nu cred că după țigări. Poate după Makeba care încă îmi cântă în cap și îmi prevestește răul. Am închis ochii.