Meeting Mr. Moore

Capitolul 7 - James

Ies din camera Annei si intru in a mea. Sa-mi bag! Ce dracu' o apucat-o pe tar- aia sa se bage iar in viata mea?!. Nu pot uita o clipa intristarea si...durerea din ochii Annei si faptul ca nu pot sa stiu motivul ma aduce pe culmea disperarii. Sunt ravasit si nu mai stiu ce sa fac. Ma dezbrac pana raman in boxeri si ma trantesc in pat. Futu-i! E atat de frumoasa. Habar n-are ce imi face. Inauntrul meu se dau razboiaie crancene pentru ea intre constiinta si sufletul meu. Constiinta imi spune sa nu incep sa simt ceva pentru ea , pentru ca nu se va sfarsi bine. Ca eu nu sunt bun pentru ea, ca merita mai mult, ca eu o voi face sa sufere prea mult si ea merita sa fie iubita, sa se simta protejata , dorita si frumoasa. In schimb sufletul imi da cale libera sa ma indragostesc de ea pentru ca ea e leacul de care am nevoie, ea poate umple golul din inima mea lasat de ...ea. Nu le pot compara. Ea a fost prima mea iubire si probabil nu o voi putea uita niciodata ...dar Anna a ajuns sa insemne deja enorm pentru mine. Inima imi bate puternic cand sunt in preajma ei, in stomac misuna ceva si nu imi da pace, si imi doresc sa ii simt din nou buzele moi, sa le sorb nectarul ce devine un drog pentru mine. Daca ea e un drog...eu sunt dependent. Nu imi pot pune in ordine sentimentele. Sunt atat de incalcite si imi ia atat de mult timp sa le dezleg. Dar poate ca intalnirea de dupa sedinta imi va pune capat confuziei. Ori Anna ori ea.
Si adorm pierdut in ganduri.

•••

Cu multe priviri disperate aruncate spre ceasul ce parca sta facandu-mi in ciuda se face ora 12.

Urez o zi buna tuturor si ies su Anna pe urmele mele. Nu privesc spre ea ci doar ii pun pe o masuta cheile de la vila si masina.

-Ia masina si du-te. Eu mai am ceva treaba in oras. Probabil...mai mult ca sigur ajung tarziu. Nu ma astepta.

Si cu asta plec lasand-o cu ochii in soare. Ies din cladirea in care parca simt ca ma sufoc. Ma simt vinovat. M-am comportat ca un idiot , dar nu rezolv cu nimic daca as incepe sa regret. Pana la urma asta sunt eu.

Trec strada spre cafeneaua vizavi de sediu. Mireasma de cafea ma relaxeaza putin , dar senzatia nu dureaza mult. Ma incord brusc cand privirea imi cade spre fiinta ce obisnuiam sa o iubesc din tot sufletul si pe care o privesc acum ca pe un strain. Parul castaniu ii este aranjat intr-un coc stilat, ochii verzi ii lucesc inlacrimati iar buzele ii sunt acoperite de un ruj rosu strident. Nu ma atrage ca inainte. Este frumoasa, dar Anna e mult mai frumoasa si apreciez enorm ca e naturala.

Ajunsa in dreptul meu ma ia prin surprindere cu o imbratisare. Nu reactionez deloc , dar sentimentul ca fac ceva gresit ma ia pe neasteptate.

-Mi-ai lipsit James.

-As spune ca sentimentul e reciproc. Dar nu e.

Isi ridica privirea mirata spre mine.

-Hai sa ne asezam.

Ma ia de mana si ma trage spre o masa libera. Ma furnica mana , dar e acelasi sentiment ca tot ce fac e gresit.

-James...spune si ofteaza...uite: imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat in trecut. Parasindu-te am facut cea mai mare gresala a vietii mele. Vroiam sa stii ca ince te iubesc. Si vreau sa ne reluam relatia.

Si acestea fiind spuse se apropie de mine si ma saruta.

Acum ori niciodata!

O apuc de ceafa si adancesc sarutul. Astept. Ce anume? Placere, fericire, "fluturasi" dar tot ce simt e...nimic. Nu o iubesc. Am trecut peste ea. Am trecut de perioada cand inca tanjeam dupa prezenta ei dimineata si apoi realizam ca ea nu mai e. Am uitat-o.

Realizand asta ma desprind de ea. Nu mai spun nimic si ma ridic. Ma aplec spre ea si ii soptesc:

-Imi pare rau sa te anunt, dar tocmai ai fost inlocuita.

Si cu asta ies din cafenea. Iau un taxi si ajung la vila in mai putin de zece minute.

Cobor rapid si ma indrept spre casa. E abia 13:30. Nu o gasesc pe Anna in casa. Ies pe plaja si o gasesc intinsa pe nisip stand la soare.

-Anna...

Se ridica brusc alarmata, dar se linisteste vazandu-ma.

Ma apropiu de ea si o prind de talie lipind-o de mine brusc. Dau sa o sarut , dar intrebarea ei o simt ca si un dus rece:

-James...ai ruj pe buze cumva?

Of la dracu cu asta!

-Eu...

-E al iubitei tale? Spune si se departeaza de mine.

-Nu am iubita.

-Nu trebuie sa mi te justifici. E problema ta ce faci. Nu ma priveste. Nu ma intereseaza. Nu imi pasa.

Si cu asta pleaca.

Ei dracie! Dar eu vreau sa iti pese...vreau sa urli la mine ca sunt prost, sa imi spui ca nu e bine ce fac...numai sa nu fii indiferenta!

Incep sa ma indragostesc de femeia asta. O vreau. Nu doar fizic ci sufleteste. Vreau sa o cunosc, sa fiu cel ce o linisteste, cel ce o protejeaza, cel in bratele caruia adoarme. Vreau ca ea sa fie cea langa care sa ma trezesc dimineata, cea pe care sa o sarut, cea in preajma careia ma simt acasa.

Si acum cine stie ce scenarii isi face. Cat de idiot pot fii? Daca ea simtea si cat de putin ceva pentru mine, acum s-a dus dracu tot...si prin tot ma refer inclusiv la propria persoana.

Ce indragostit prost sunt. O pierd inainte ca sa fie a mea.

•••••••••••••••••••••••••••••••

Heeei. Ce faceti? :* inca aproximativ trei saptamani de vacanta. Doar mie imi vine sa plang?

Dedicatii cine doreste?
Astept parerile voastre si voturi daca va placut.

Intrebare ~Aveti vreo idee cu ce va urma?~

V-am pupat.
Ondi (=^.^=)
P.S: Postez urmatorul capitol la 100 de vizualizari :*

CAPITOL NEEDITAT.