Patruzeci și trei

5.1K 285 161
                                    

☆Din perspectiva lui Niall☆

"Stai!" am strigat rămânând pe loc, lângă Jeep.

Katie, ce se afla deja la zece metri de mine, s-a oprit întorcându-se pe călcâie.

"Îți pot demonstra."

"Cum?" a întrebat apăsat aruncându-si mâinile in aer.

☆☆☆☆☆

Dupa aproximativ douăzeci de minute, am ajuns in fața blocului meu împreună cu Katie. Am luat mașina bodyguarzilor dar le-o voi înapoia mâine. Știu că nu am procedat tocmai corect, dar în timp ce conduceam, i-am sunat pe băieți spunându-le ca sunt in drum spre casă si nu trebuie sa ma mai aștepte acolo, si având în vedere ca l-am lasat pe Oreo acolo, categoric il va lua careva din ei.

Tot drumul am stat tăcuți amandoi, dar nu a fost acea tăcere jenanta in timpul căreia te gandesti la ce ai putea spune, dar nu iti vine nimic bun in minte. Nu. A fost acea tăcere relaxanta care iti da un sentiment de confort in prezenta persoanei de langa tine, ceea ce in cazul meu este cel mai bun lucru. Ca deși eu si Katie nu mai suntem un cuplu, ne comportam natural, ca doi oameni civilizați ce suntem. Pâna acum.

"Când ai de gand sa imi spui unde mergem?" a rupt ea tăcerea dintre noi.

"Cand vom ajunge."

"Și cand se va intampla asta?"

"În aproape zece minute."

"Ugh." a oftat ea ca un copil mic ce nu mai are rabdare sa ajungă într-un loc și care întreabă din minut în minut cât mai dureaza drumul.

La un moment dat, telefonul i-a vibrat din geantă, apoi și l-a scos, uitându-se la ecranul poate prea luminos pentru întunericul din mașină. Nu m-am putut  abține, și am tras cu coada ochiului spre telefon. Era un mesaj dar nu puteam distinge cuvintele, așa că am lăsat totul balta si mi-am îndreptat atenția din nou la drum. Auzeam sunetul butoanelor la atingere și simteam ca explodez de curiozitate.

În final am parcat Jeep-ul în fața blocului meu și al băieților, apoi am urcat până la ușa mea. În acest timp, i-am scris un mesaj lui Liam în care am menționat unde suntem (și ca nu este nevoie sa vina si ei) și când va pleca Katie mă voi duce să il iau pe Oreo de la el.

După ce am aprins lumina în hol, ne-am dus până în bucatarie, unde pusesem laptop-ul pe tejghea. Știu, știu, sunt dezordonat (ceea ce e straniu, deoarece sunt fecioară).

Katie nu a scos un cuvant.

"Uită-te la asta...am înregistrarea în laptop."

Și a facut cum i-am spus.

A luat laptop-ul, apoi s-a mutat la masă, eu urmărind-o și așezându-mă pe scaunul de langa ea.

Am urmărit in liniște primele cateva minute din înregistrare în care Abby monta camera și punea posterul peste ea, apoi am sarit peste alte cateva secvențe în care eu și Katie făceam lucruri normale și plictisitoare. Hm, e destul de straniu ca stam amandoi aici, despărțiți, uitându-ne la secvențe cu noi ca și cuplu. Probabil asta gândește si ea, pentru ca am aruncat o scurta privire cu coada ochiului și i-am putut observa obrajii înroșiți.

☆Din perspectiva lui Katie☆

Ce.

Jenant.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 20, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Babysitting with Niall Horan [tradusă]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum