Unexpected Side » BTS

01: Unde a început totul

Mi-Young POV:

     Mă trezesc la fel de obosită ca în fiecare dimineaţă. Nu mai vine odată weekend-ul? Mă ridic din pat şi merg în baie pentru a-mi face rutina zilnică.

— Totul este atât de monoton şi plictisitor în ultima vreme, îmi spun în gând, în timp ce-mi periez dinţii.

     Termin repede, îmi îmbrac uniforma şi cobor la parter, unde mama mă aşteaptă cu micul-dejun pregătit.

— Neaţa, draga mea! îmi spune mama în timp ce pune farfuria cu clătite pe masa din bucătărie.

— Neaţa, mamă! Astăzi voi pleca mai repede la liceu, deci nu voi putea lua micul-dejun. Voi mânca un croissant în drum spre liceu. Te iubesc, pa! îi spun în timp ce păşesc grăbită afară.

            În drum spre liceu primesc un mesaj pe kakaotalk.

「 Ha-Neul 💙☁️: Fetelor, astăzi nu pot veni la liceu. Trebuie să-mi duc urgent hamsterul la veterinar T^T~ 」

「 See-Hee 💞💙: Nici eu nu pot ajunge. Îmi este atât de răău...
Nici măcar nu mă pot ridica din pat pentru a mânca clătitele mele preferate, aish! Ne pare rău, Mi-Young! 」

     Poftim?! Niciuna din ele nu poate veni la liceu?! Nu se poate! Adică, nu e ca şi cum nu m-am acomodat încă cu noul liceu şi noii colegi, dar până acum am stat doar împreună, iar dintr-o dată amândouă lipsesc... Presimt că asta va fi cea mai urâtă zi din viaţa mea!

     Ha Neul şi See-Hee îmi sunt prietene încă din şcoala gimnazială. See-Hee este o persoană foarte vorbăreaţă şi tupeistă, ştiind să se descurce în orice împrejurime, care adoră unicornii şi băieţii maturi, pe când Ha-Neul este mai tăcută şi-şi vede de treburile, dramele şi pisicile ei, dar are şi momente în care se enervează, şi câteodată poate fi foarte rău.

     Mă opresc la unul dintre magazinele din drumul meu spre liceu pentru a-mi lua croissantul pe care i-am promis mamei că-l voi mânca.

— Aish! Totul este atât de plictisitor fără ele... spun în timp ce-mi pun căştile în urechi pentru a asculta puţină muzică.

     Nu trece mult timp şi, pe o străduţă îngustă, observ un grup de şapte băieţi care îşi băteau joc de unul singur.

— Chiar n-aş vrea să am de-a face cu astfel de idioţi! îmi spun în gând în timp ce mai iau o muşcătură din croissantul meu şi-mi continui drumul... Adică, nu e ca şi cum eu l-aş putea ajuta pe băiatul ăla. Cel mai probabil am sfârşi amândoi pe jos, într-o baltă de sânge. Pff.

     După minute bune de mers, ajung şi la liceu. Orele au trecut foarte greu fără Ha-Neul lângă mine în timpul lor. Chiar dacă am vorbit prin mesaje, tot n-a fost la fel...

***

     În sfârşit o pauză mai lungă! Îmi iau geanta şi pornesc singură spre cantină. Astăzi nu voi sta la masa cu care obişnuiesc să stau cu fetele, ci voi alege una cât mai departe de ceilalţi. Vreau să fiu singură puţin timp. Deja sunt extenuată de la atâta învăţat. Ajunsă la cantină, îmi iau tava cu mâncare, un suc, şi pornesc spre cea mai îndepărtată masă din întreaga încăpere. În sfârşit puţină linişte.