Accidental Love.

Chaper XIV

Louis

Am lăsat-o acasă. Eram nervos. Nu o plac sau altceva dar m-a deranjat ca l-a sărutat pe Harry, tocmai pe Harry. Nu înțeleg ce plan are Harry dar nu prea funcționează, in loc ca Maddy sa se apropie de mine si sa mă iubească din ce în ce mai mult, ea începe să mă urască si sa se sărute cu Harry.
Realizez ca nu trebuia sa o mint, spunându-i ca am avut treaba la familia mea. Trebuia sa o mint cu altceva pentru ca la prima noastră întâlnire am avut un moment de slăbiciune si i-am spus adevărul despre familia mea,  i-am spus ca eu defapt nu mai am familie din cauza mamei. Sunt asa un ratat...Am facut cea mai mare greseala spunandu-i...Si acum ma intreb ce-o fi fost cu mine!
Mi-am scuturat capul, alungand aceste gânduri care îmi dau o durere de cap şi o grămadă de nervi. Am lovit cu pumnul in volan şi am accelerat, vrând sa merg acasă dar m-am răzgândit si am întors rapid hotărât să merg sa vorbesc cu Jason.
Am intrat cu viteza in sediu, mergând către biroul lui Jason. Intru fără să bat şi mă așez pe scaun.
-Ce vrei? Se întoarce el cu scaunul lui din piele.
-Să vorbim. Spun hotărât si serios, punandu-mi mâinile in san.
-Vorbește atunci. Spune ,ridicând  din sprâncene.
-Am ieșit la o întâlnire cu Maddy. Ma plăcea... foarte mult chiar. Spun convins.
-Asta e foarte bine, suntem pe drumul cel bun. Ma întrerupe Jason.
-Nu m-ai lăsat să termin. Deci, in seara in care ne-ai dat mașinile eu am mers la o petrecere cu o fata blonda, super atrăgătoare... Încep să visez la Lexie dar îmi revin repede. Iar la acea petrecere era si Harry împreună cu iubita lui. Ea nu o suporta pe Maddy dar ziua următoare i-a spus ca eu ma sărutam cu o blonda la o petrecere. Am încercat să o conving ca nu am făcut asta dar ea s-a aruncat in bratele lui Harry si azi i-am surprins sărutându-se. Spun, iar la final iau o gura mare de aer pentru ca am vorbit foarte repede.
-Styles s-a dat la Madison? Întreabă Jason surprins.
-Nu prea știu cum a fost dar cert e că s-au sărutat. Şi dacă ea începe să simtă ceva pentru Harry asta nu e bine.
-De ce s-ar băga Styles peste tine? El știe foarte bine despre misiunea ta si mai știe ca este foarte importanta. Spune el gânditor.
-O să am grija de el. Ma ridic de pe scaun pregătit sa plec dar vocea lui mă oprește. Îmi spune sa iau loc şi el merge sa scoată ceva dintr-un sertar de lângă fereastra.
-Servește un pahar de vin cu mine. Spune, rânjind ,punandu-mi vinul rosu in pahar. Îl iau în mână si încep să beau din el. Trebuia sa gust ceva... aveam nevoie.
-Louis, începe el, iar eu realizez ca el nu îmi zicea Louis doar când era ceva serios, în rest îmi zicea Tomlinson, aceeași poveste a avut loc şi intre mine si Cassandra. Eu ma certasem cu ea, iar ea a sărit în brațele lui Ryan. Dar atunci ea chiar s-a îndrăgostit de el si asa au ajuns soț si soţie cu doi copii. Am simțit ca viața mea era un eşec când ei s-au căsătorit si am simțit ca am pierdut-o in ziua in care i-am văzut sărutându-se. Eu ma uit la el confuz şi dau din cap. Nu lăsa sa se întâmple asta. Spune el, dând pe gât paharul de vin.
-Uhm... Ce sa se întâmple?
-Să nu te îndrăgostești de ea. Știu ca e o fata fermecătoare şi are mai toate calitățile dar sa nu faci asta... Te va rani lafel cum a făcut mama ei cu mine si tu nu meriți asta. Spune el protector. Îmi dădea impresia ca este ca un tata pentru mine acum. Simțeam ca îmi dădea sfaturi parintesti şi este pentru prima oara când am primit asa ceva... Simteam ca îi pasa de mine si e un sentiment plăcut.
-Jason, eu si Maddy... Nu se va întâmpla niciodată... bine, poate doar pentru planul tău dar în realitate eu nu as putea simți nimic pentru o copilă plangacioasa. 
-Oho... ai sa vezi ca nu e chiar asa cum o crezi. Rade el malefic...
-Ar trebui sa plec. Spun, având o expresie ce marca confuzia..
-Noapte buna.. continuă să râdă Jason. Eu ridic mâna şi îl salut.
Mergeam spre ieșirea când am văzut ușa de la biroul lui Harry deschisa, iar el era în fața calculatorului foarte concentrat.
-Salut amice. Intru în biroul lui si ma așez pe scaunul rigid.
-Louis, nu e ceea ce pare. Eu nu voiam sa o sărut.
-Treci peste Styles. Nu vreau sa te mai apropii de ea. Harry am o misiune si trebuie îndeplinită dar tu îmi stai in cale. Vocea mea era întunecată si dura..Îl amenintam. Știu ca el nu se teme de mine dar ar trebui măcar să mă asculte.
-S-a făcut, omule. Spune bătând in retragere. Hmmm... ma mir... asta e neobișnuit pentru Harry. Probabil accepta si el în sfârșit cat de importantă e chestia asta.
-Bun, mâine la pregătiri ignor-o..Raspunde-i doar cu 'da' si 'nu'. Te rog, Harry, asta e important.
-Am înţeles. Asa voi face. Spune el, iar eu ies din biroul lui. Am mers la maşină, iar apoi acasă. M-am aruncat in pat când am ajuns acasă şi am adormit frânt.
Dimineața când m-am trezit mi-am făcut rutina zilnica si plictisitoare apoi am coborât in bucătărie. Mi-am făcut o cafea şi am pus-o într-un pahar de plastic, apoi i-am ataşat capacul. Am ieșit pe ușa sorbind din pahar. M-am urcat in maşină şi am ajuns la intersecţia dintre drumul spre şcoală si cel spre casa lui Maddy. Nu înțeleg de ce m-am tot gândit la ea de aseară de după ce am plecat de la sediu pana am adormit, iar când m-am trezit am făcut-o din nou... De ce fac asta? Am călcat acceleratia şi am luat-o drept înainte deşi ar fi trebuit să virez la dreapta dacă voiam sa merg spre şcoală dar am mers spre casa lui Maddy. Nu renunț la ea, adică nu renunț la misiune.
Am ajuns in fața casei ei si am bătut la ușa politicos. Mă așteptam sa răspundă ea dar ușa mi-a fost deschisa de un bărbat în jur de 21-22 de ani, cu o micuță barba, ochii căprui si parul de o culoare blond închis.
-Lucas... Ce faci aici? Spune el surprins plăcut.
-Mă scuzaţi? Întreb eu șocat, nestiind cine e acest Lucas si despre ce vorbește acest om... Cred ca el e Liam. Băiatul de care a vorbit Maddy. Prietenul ei si al surorii ei din copilăria, cel care i-a fost ca un frate... Totuși nu știam ca stau in aceeași casă... Ma bucur sa știu asta.
-Lucas... Nu te mai preface. Spune el râzând si bătându-mă pe umăr.
-Uhm...îmi pare rau dar numele meu e Louis.  Spun dând din cap.
-Louis... Iartă-mă.. Mereu îți încurc numele. Ești aici pentru Maddy?
-Uhm...eu si Maddy suntem...
-Drăguți împreună... știu ca te place extrem de mult Lucas.. Mă întrerupe Liam. Deci ei nu știau ca eu si ea suntem... ei bine, certați. Am de gând să intru în joc.
-V-a spus dumneavoastră asta? Întreb surprins.
-Lucas, te rog, nu-mi mai spune dumneavoastră... sunt mai mare decat tine cu doar 4 ani. Las-o mai moale amice. Râd pentru ca tipul asta îmi tot greșește numele.
-Mhm... Sunt Louis. L-o-u-i-s, Louis. Spun eu pe litere apoi râd puţin..
-Ai faţă de Lucas, omule. Tipul pare destul de de treaba. Ce nepoliticos sunt, te țin pe la ușa. Intra amice. Spune si deschide ușa larg. Am intrat si am mers după el pana la bucătărie. Acolo se mai afla o fata bolnda ce era lângă aragaz mestecand într-o tigaie.
-I-a uite cine a venit la noi, Abby. Spune Liam și merge la spatele ei, sărutând-o prin surprindere. Ea își lăsa capul pe spate sarutandu-l înapoi. De obicei nu zâmbesc la asa ceva dar asta a fost destul de draguț. Am ridicat mana ,salutand politicos. M-am aşezat pe scaun, iar fata blonda care cred ca e sora lui Maddy mi-a pus într-o farfurie 3 clătite cu ciocolata si mi-a oferit un suc de portocale.
-Scuze, Louis, regula casei, Maddy nu bea cafea nici tu nu bei acum. Zâmbește ea inofensiv.
-Ma bucur ca tu îmi reții numele. Râd amuzat, privindu-l pe Liam.
-Ei bine, eu am capacitate neobisnuita pentru un om normal, se numeste memorie, nu-i asa Payno? Rade fata ,dandu-i un pumn jucaus in umar. Ei,da, nu toti au aceasta calitate. Spune ea, dand din cap spre barbatul bine facut. Rad la spusele ei si observ ca si Liam o face.
-Neața... Vocea plăcută si calda a lui Maddy a umplut incaperea.  Liam si Amber au salutat-o in treacat, râzând de glumele pe care le făceau intre ei.
-Hey Maddy. Mă întorc spre ea si o vad îmbrăcată într-o pereche de pantaloni scurți şi largi si un tricou lafel de larg, iar parul îi era strâns într-o coada rebelă. Arăta perfect. 
Fața ei s-a schimbat dintr-un zâmbet, într-o grimasă dar a zâmbit de aparente pentru Liam și Amber. S-a aşezat la masa, iar cei doi s-au îndepărtat de masa, mergând spre aragaz.
-Ce cauți aici? Se apropie ea de mine si practic țipă la mine in şoaptă.
-Nu ma las, Maddy. Sunt aici pentru tine. Am spus si am văzut cum dădea sa zâmbească dar și-a recăpătat privirea sagetatoare imediat.
-Mă enervezi. Spune si ma lovește in umăr.
-Nu le-ai spus despre noi? Intreb ,avand o voce grava.
-Ei stiu doar ca te placeam. Atat. Spune ea ,indreptandu-si privirea spre fereastra. Nu ma mai privea in ochi.
-Ma placeai? Acum nu o mai faci? O intreb trist. De aparente. Chiar trebuie sa recinosc ca sunt un actor desavarsit.
-Nu vreau sa vorbim despre asta. Spune in soapta. Toata discutia noastra fusese purtata in soapta. Amber îi așează si lui Maddy o farfurie cu clătite in fața.
-Clătite cu ciocolata? Mulţumesc surioara, sunt preferatele mele. Spune ea entuziasmata. Entuziasmul ei era ca cel al unui copil de 4 ani care primeste o acadea. Era tare adorabila... Doamne.. mi-am dat o palma mintala. Ce e cu mine?  De ce spun eu asta?
-Asta pentru ca te iubesc Madds.
-Şi eu pe tine. Ii spunei surorii ei si apoi se îmbrățișează. Liam merge și le îmbrățișează pe amândouă.
-Merg sa ma schimb.. Louis nu e nevoie sa ma aștepți dacă te grăbești. spune bătând apropo-ul ca pot pleca... Ca vrea sa plec. Ha... n-o voi face.
-Maddy... e iubitul tău.. Te ca aştepta. Spune Liam vesel.
Am așteptat pana ce Maddy s-a îmbrăcat in timp ce Liam și Amber mi-au povestit lucruri amuzante despre copilăria lor.
-Si cand Maddy s-a intors de la colindat cu Amber eu le asteptam acasa cu farsa mea de zile mari pregatita. Cand au intrat in casa s-au speriat de moarte, iar Maddy a inceput sa planga. Nu am sa uit niciodata asta. Spune Liam ,batand din palme si razand. Redeam si eu pentru ca imi inchipuiam ce se intampla acolo. Era amuzant sa vezi asta cu ochii tai.
-Sper ca nu m-ati făcut de râs. Bruneta își face apariția in bucătărie. Ochii mei au rămas fixați pe ea. Parul ei era uşor ondulat ,era puţin macheata, un machiaj natural, puţin fard deschis, eyeliner ,rimel și gloss.. Nu avea nevoie de fond de ten pentru ca tenul ei era așa frumos. E clar, am înnebunit. Purta o pereche de blugi negri strânși pe picior si o cămașă albă in care i se vedeau umerii. Cămașă era largă, iar peste ea avea un colier lungut auriu cu un cristal in mijloc,iar in picioare avea niște botine negre.
-Wow...rostim noi trei în acelaşi timp. -Maddy nu te-am văzut asa de ceva vreme. Afirma Amber.
-Asa însemnând...?
-Asa feminina. Continuă Liam...
-O iau ca pe un compliment. Mulţumesc. Râdea ea, iar vocea ei cristalina se aude șters.
-Mergem? Întreb, ridicandu-ma. E adevărat.. Maddy arăta foarte sexy și nu am văzut-o niciodată asa... Ea era genul de fata care purta tenesi, blugi si un tricou larg, iar parul strâns în coadă.
Am ieșit pe ușa luandu-mi la revedere de la cei doi.
-Ce naiba cauti aici? Izbugneste Maddy in data ce Liam inchide usa.
-Maddy, calmeaza-te. Ti-am spus...Si imi sustin argumentul. Cu asta a tacut. Ne-am urcat in maşină şi am pornit spre şcoală.
-Eram obişnuit cu o Maddy într-un tricou larg si tenesi. Spun, neluandu-mi privirea de la drum, incepand din nou o discutie.
-E bine ca nu te-ai dezobisnuit asa repede pentru ca de mâine acea Maddy revine. Spune nervoasa aproape țipând.
-Îmi place si aceasta Maddy.
-Dar acestei Maddy nu îi place. Ah...si inca ceva..Acestei Maddy care e aceeasi Maddy cu cea din totdeauna nu ii place ce ai facut tu. Țipă ea la mine. Dar ce naiba ai cautat la mine acasă, Louis?
-Maddy... ți-am zis.
-Îmi complici viața și din aceasta cauza vreau sa ieşi din ea. Spune nervoasa iar eu trag pe dreapta. Ea se strâmba si începe să se enerveze mai tare.
-Te iubesc, Madison. Tip la ea... Aici am mințit. Trebuia sa o opresc cumva si sa o recâștig...Misiunea e importanta. Ea pufneste supărată si privește pe geam.
-Mă enervezi asa tare... spune si își întoarce privirea spre mine, dar te plac asa mult. Spune, prinzandu-mă de obraji si sarutandu-mă. Era un sărut pasional si lung. Când ea s-a desprins din sărut eu mi-am mușcat buza... a fost plăcut.
Da din cap in semn negativ, parand dezamăgită.
-Fac o greşeală... Te rog, doar lasă-mă un timp... Lasă-mă sa ma gândesc. Doar du-ma la şcoală acum.
-Am nevoie de tine. Par foarte convingător când spun asta ceea ce e de bine.
-Louis... se agita si răsufla trista... Mă vrea doar ca e încăpăţânata.
-Okay... Doar vreau sa știi ce simt. Vreau sa știi că te iubesc. Spun si accelerez, pornind  din nou.
-Mulţumesc. Spunea ea.
-Pentru ce?
-Îmi cam ești alături. Nimeni nu a mai făcut asta vreodata pentru mine. Vreau sa zic, niciun băiat nu a luptat pentru mine.
-Eu te iubesc Maddy.
-Nu mai repeta asta... Pufneste din nou... dar de data asta puţin in râs.
Mergeam spre scoala ,iar linistea s-a lasat peste noi si era o liniste placuta,nu una stanjenitoare si inconfortabila. Probabil am facut-o sa se simta foarte bine si foarte speciala..Oh doamne..Sunt un geniu.  Din cand in cand imi aruncam privirea catre ea. O vedeam cum sta cu picioarele la piept pe scaun si isi tinea mainile lipite de centura de siguranta. Privea pe geam dar din cand in cand zambea. Era o imagine destul de draguta dar si hilara in acelasi timp.
Am pufnit intr-un ras, dar nu batjocoritor ci mai de graba un ras din admiratie.
-Ce se intampla? Isi intoarce ea privirea spre mine.
-Nimic. Doar te admiram. Imi iau apararea rapid.
-Nu se presupune ca tu ar trebui sa stai cu ochii la drum, nu la mine?
-Cam asa dar nu prea ma puteam abtine.
-Oh haide..Ma lasi cu replicile asta prostesti de agatat...Sau din filme siropoase?
-Maddy...poti sa termini odata cu indoielile astea? Tot ce spun e adevarat. Oh daca ar sti ea.
-Mhm...a spus si si-a rotit ochii.
Am parcat masina in parcarea scolii, iar Maddy a zbughit-o imediat spre scoala. A intrat in curtea scolii unde am vazut-o vorbind cu Niall si Miranda. Probabil le spune ce uimitor sunt. Ha ha ha..si modest.
Am urmat-o si eu dar am mers la Harry si restul echipei de baschet. Asa zisii mei amici.
-Hei frate. Ce faci? Intreaba Harry vesel, intorcandu-se cu fata la mine.
-Mm..destul de bine. Auzi, Styles.. Incep sa spun dar soneria se aude in toata curtea scolii si toti se grabesc sa intre la ore.
-Imi spui dupa, Tomlinson. Ne vedem la pranz. Spune si ma bate prieteneste pe umar, mergand la ora lui. Am mers si eu la ora de muzica care era sustinuta in anfiteatru. Profesorul Mood era unul dintre cei mai buni. Cu el puteam face glume si tot tacamul. Plus omul acesta ne invata sa cantam la instrumente. Eu invatam la chitara deoarece la pian stiam de mic, de la tata... Iubesc sa fac asta..iubesc sa cant. In data ce am ajuns in anfiteatru am observat ca doar Mood era acolo.
-Buna ziua ,domnule Mood!
-Salut, Tomlinson. Spune si imi inmaneaza chitara clasica. Ce-ar fi sa canti putin cantecul asta. L-am scris aseara si vreau sa vad cum suna la chitara. Spune si imi da partiturile. Am inceput sa cand dar m-am oprit.
-Cred ca ar suna mai bine la pian. I-am dat un sfat lui Mood.
-Incearca. Spune profu' si ma asez la pian. Am avut dreptate. Suna minunat, iar eu ma simteam asa bine, asa viu... Momentele din copilarie, ahhh...nu e momentul acum.

------_______---------______--------_______------
Cam atât. :)) sper ca va place coz părerea voastră e cea mai importanta.
Vreau sa va mulţumesc pentru voturi si sustinere. Ilysm.