Accidental Love.

Chaper XII

Maddy

Mergeam singura pe strada doar cu rucsacul in spate si telefonul in mana. Eram departe de a ajunge acasă deoarece dormisem să merg pe varianta lunga a drumului spre casa, credeam ca voi da ochii cu Louis dacă merg pe acolo dar s-a întâmplat exact contrariul.
M-a rănit ce tocmai a făcut Louis. Eu chiar am crezut ca tine la mine dar nu ar trebui sa îmi pun încrederea in toată lumea. Pana la urma Louis m-a cucerit prin felul lui draguț in care s-a comportat cu mine la început deşi eu la început voiam sa îl păstrez la distanţă faţă de mine dar... am dat greș. Poate trebuia sa îmi țin in frâu sentimentele pentru el şi.. poate ar fi trebuit să... sa nu mă implic așa mult cum am făcut-o deja.
Fiind afundata în gândurile mele nici nu am observat cu mici picături au început sa cada lent. Erau micuțe și dese dar îmi ofereau o placere deosebita sa merg prin ele. Câteva tunete se aud cu putere deasupra capetelor noastre. Încep să devin speriata de intensitatea sunetului si grăbesc pasul spre casa.. În graba, când am trecut cu viteza pe lângă colțul unui bloc m-am izbit cu putere de cineva si m-am dezechilibrat si am căzut în apă.
-Îmi cer scuze. Aud vocea celui care m-a trântit, lunadu-mi telefonul de pe jos si inmanadu-mi-l. Mi-a acordat si mâna lui pentru a mă ajuta.
Băiatul m-a ridicat de jos apoi mi-am ridicat privirea, văzând parul saten, carliontat, ochii verzi strălucitori si zâmbetul mare.
-Styles? Am întrebat șocată de prezenta crețului aici.. Eram obișnuită cu el ca un tip rece si dur dar zâmbetul său dezvăluie alt lucru dar ce spun eu aici? Doar m-a ajutat sa ma ridic de jos, asta nu înseamnă că s-a schimbat.
-Maddy, numele meu e Harry, știi, ai putea sa îl folosești când mă întâlnești. Spune el chicotind dulce.
-Uhm.. îmi pare rău dar cine ești tu si ce ai făcut cu Harry Styles cel care ma ura şi voia doar sa ma vadă suferind datorita ipocriziei Sashei? Întreb ironică.
-Nu am vrut niciodată sa te vad suferind.
-Oh, serios? Îţi amintești atunci când Sasha m-a amenințat si lafel si tu? Îţi amintești când ea m-a lovit si tu râdeai? Bineînţeles ca nu o faci. Am continuat cu aceeași ironie. Sigur ca acum nu ma mai simt speriata, poate pana la urma Louis a avut un oarecare impact pozitiv aspra mea.
-Regret tot ce ți-am făcut atunci.. spune el, vorbele sale ieșit ca I şoaptă.
-Da, e okay, nu-mi mai pasa de părerile voastre şi.. uhm.. nu-mi pasa de ce faceți. Spun si trec pe lângă el vrând sa merg acasă la căldura. Îmi simt încheietura cum este prinsă într-o mana mare ah sunt rasucita cu fața. Am ajuns la pieptul lui apoi m-am depărtat rapid.
-Ce vrei?
-Ai vrea sa mergi la o cafea? Cunosc o cafenea mau încolo.
-Eu nu beau cafea. Dau din cap si încerc să plec iar, dar din nou sunt oprita de mana lui.
-Un ceai? Spune zâmbind vesel cu parul care îi era perfect ondulat.
-Plătești tu si s-a făcut. Am acceptat într-un final, începând sa chicotesc.
M-am întors din drum și am pornit spre o cafenea infotita de Harry. Nici macar nu știu ce e in mintea mea... El e băiatul care obișnuia sa îmi distrugă viața de liceu, împreună cu Sasha bineînţeles dar si ea s-a comportat diferit astăzi cu mine..
Am ajuns la cafenea si am intrat, asezandu-ne la o masă retrasă. Harry a comandat două ceaiuri fierbinți ,iar după ce chelneriţa a plecat am început sa vorbim.
-Ce-i cu tine? I-am trântit-o dur.
-Maddy, încerc să mă comport draguț și să repar tot ce am greșit si am stricat.
-Cum ar fi?
-Uite, știu ca am fost un nesimțit cu tine dar crede-mă încerc să repar asta.
-Harry, ăsta nu ești tu. Ceva s-a întâmplat cu tine.. Tu mereu ai fost bad boy-ul școlii, mereu încercai sa îi faci pe cei mai slabi sa sufere, mereu te-ai crezut important datorita look-ului tău. Doar pentru ca ești frumos si sexy nu îţi dă dreptul sa te comporți asa mizerabil cu ceilalți, sa știi! Doar pentru ca ți-o trăgeai cu Sasha la orice ora, oriunde voiai tu asta nu îţi dădea voie sa fii atât de... mă opresc privind in sus, către ele si ridicând din sprâncene, atât de tâmpit.
-Așa crezi tu ca sunt? Întreabă ofensat dar nu am zărit un gram de răutate in privirea lui ci doar părere de rău.
-Da Harry, asta cred. Asta credem toţi.
-Asculta Maddy, îmi pare extrem de rău pentru ce am făcut si spun dar... chiar intenționez sa ma revanșez. Spune dar o parte din mine nu credea nimic din ce spune acest băiat, iar cealaltă îmi spunea să am încredere în el.
Odată ce a venit ceaiul am sorbit din el încet ,lăsând lichidul cald sa îmi alunece pe gât pentru ca eram îngheţată de la ploaia in care am stat.
-Deci.. începe el lăsând paharul cu ceai jos,esti iubita lui Louis Tomlinson? Am stat puţin şi am analizat întrebarea lui, simtind cum o stare de tristeţe si nervi mă cuprinde.
-Ce? Pff.. nu. Nici gând. Neg puţin agitata.. Eu si Louis nu suntem împreună şi nici nu vom fi după ziua de astăzi. Îl placeam pe Louis dar se pare ca lui nu i-a păsat niciun pic de mine şi asta doare.
-Dar... părea că el te place si tu lafel pe el. Erați apropiați din cate am văzut.
-Asculta Harry, Louis e un nemernic. Nu mai vreau sa aud de el in viața mea si știu că sunteți prieteni asa ca poți să îi transmiti asta. Știu că ești aici sa afli asta. El te-a pus s-o faci? Întreb nervoasa. El deschide gura sa supună ceva dar o închide după două secunde. Nu te deranja sa îmi răspunzi.. Nu contează. Nu îmi mai pasă, să-i transmiți si asta. Spun lunadu-mi rucsacul si ieșind din restaurant.
Merg spre casa si imediat ce ajung trântesc ușa de la intrare,imi scot pantofii si urc scările.
-Maddy? Ai ajuns? Întreabă Liam, ieșind din bucătărie. Nu voiam sa vorbesc cu el deoarece lacrimile mele amenintau sa curgă si nu voiam sa ma vadă asa... Nu voiam ca nimeni sa ma vadă așa.
-Da Li, am ajuns. Merg sus sa îmi fac temele. Spun urcând in continuare.
-Temele pot aştepta. Vino sa mănânci ceva. Spune el şi îl urăsc ca a făcut asta. Vrea să-mi spună ceva.. De aia face asa.
-Uhm.. nu mi-e foame.. Pe mai târziu. Spun si merg in camera.
-Ba îți este. Te rog,Maddy. Vreau sa îți spun ceva important. Noi vrem.
-Oh okay. Vin in 5 minute. Am mers in camera,mi-am clătit fața cu puțină apă rece sa ma pot opri din plâns si sa alung starea aceea şi m-am schimbat repede într-o pereche de pantaloni scurți şi un tricou larg de-al tatei. Mă simțeam bine purtandu-l. Simțeam ca amândoi sunt aici lângă mine, le simțeam prezența.. Îmi e așa dor de ei..
Am alungat si acest gând si am coborât in bucătărie.
-Da? Deci.. ce voiati sa îmi spuneți?
-Ia loc Maddy. Mănâncă ceva. Spune Amber zâmbitoare.
-Ai făcut rețeta speciala a mamei? O întreb vesela dar si trista. Mama făcea cele mai bune spaghete cu sosul inventat de ea care avea un gust deosebit.
-Da. Spune Liam privindu-mă. Am băgat furculița in ele si am început sa mănânc..
-Deci cred ca e ceva foarte important dacă voi doi ați făcut rețeta mamei şi imediat ce am ajuns de la şcoală m-ati chemat.. De obicei mă lăsați să-mi fac temele. Chicotesc, privindu-i pe amândoi. Păreau agitați si se priveau unul pe altul. Okay.. deci ce se întâmplă? Întreb , lăsând furculița jos.
-Ihm..Maddy ,eu si Liam... ihm..Spune-i tu. Îi dă un cot lui Liam, iar acesta tresare speriat deoarece nu se aştepta la asta. El doar își savura spaghetele.
-Maddy, noi ne căsătorim. Spune Liam repede încât nici nu apuc sa aud bine.. dar am citit pe buzele lui.
-Ce? Întreb șocată. Voi ce?
-Trebuie sa plec. Spune Liam si se ridica dar Abby îl prinde de braţ si îl trage in jos.
-Nu, nu trebuie.
-Uhm.. pufnesc eu zâmbind. Cum ați ajuns la aceasta decizie? Întreb zâmbind mai tare. Sunt asa fericita. Cred ca e o veste buna,adica ei doi se iubesc. Am văzut asta deşi niciodată nu au arătat-o.
-Nici nu știu. Spune Liam.
-Ba știi. Izbugneste Abby.
-Da, normal. Pentru ca o iubesc mult pe sora ta, Maddy. Spune Liam speriat, parca. Mereu mi-a plăcut relația lor. Nu doar ca se iubesc dar ei sunt in primul rand cei mai buni prieteni si se comporta așa copilăros. Se vede că lui Liam îi este 'frică' să nu facă ceva greșit dar cu toții știm ca nu ar face nimic sa o rănească pe Amber pentru ca o iubește.
-Felicitări. Este tot ce reușesc sa spun si le sar in brațe.
A fost o seara lunga si am râs şi mă simt așa bine acum. Ei doi chiar sunt minunați si se merita unul pe altul.
Când am ajuns in camera mea m-am aruncat in pat obosita. Am închis ochii pentru 2 minute dar am auzit telefonul vibrand lângă mine. L-am luat, iar lumina puternică a acestuia m-a făcut să clipesc de câteva ori sa ma obișnuiesc cu ea.
'Maddy îmi pare rău! A fost numai vina mea. Ar fi trebuit să fiu sincer cu tine pentru ca meriți tot ceea ce este mai bun. Maddy.. dacă vezi asta, te rog ,răspunde-mi. Am nevoie de tine -Louis Xx'
Am citit mesajul lăsat de Louis dar l-am ignorat. Defapt.. asta plănuiesc sa fac ceva timp. Am lăsat telefonul jos si am închis ochii la loc. Acesta a vibrat din nou. Dacă este Louis.. mai bine nu m-as uita dar tot am făcut-o.
'Uhm... Hei Maddy. Sunt Harry. Vreau să vorbim despre ce s-a întâmplat azi. -Harry Xx' Am citit, iar lui am decis sa îi răspund
'Uhm.. nu e nimic de discutat, Styles! -Maddy xoxo'
'Îmi pare rău,bine? Știu că e vina mea ca am adus vorba de Louis. Ar fi trebuit sa îmi dau seama ca e ceva in neregula.. și nu. Nu el m-a pus. Eu doar... eram gelos pe ce are el. -Harry Xx'
'Şi, ma rog, ce are el? -Maddy xoxo'
'Te are pe tine. -Harry Xx'
'Fii serios Harold. Nu m-a avut, nu ma are si nici nu mă va avea dar nu stau sa îți explic ţie asta acum. Mai vorbim. -Maddy xoxo'
'Da. Ce zici sa vorbim mâine, La un suc? -Harry Xx'
'Depinde cum ma simt mâine. Noapte bună. -Maddy xoxo'
'Vise plăcute Maddy. -Harry Xx'
Am închis telefonul incheind conversatia mea cu Harry. Nu înțeleg pana la urma ce se întâmplă cu ei, cu toată lumea, se comporta așa diferit cu mine.
Am lăsat capul pe perna moale si am căzut într-un somn adânc.

Mergeam prin pădure când deodată îl zaresc pe Louis fiind in fața mea. Alerg spre el deşi știam ca a greșit si îl urăsc. Alerg spre el doar pentru a cere niște explicații. Cu cât mă apropiam de el, el se îndepărta, făcând pași in spate.
Îl văd căzând într-o prăpastie, iar eu încep să tip. Ajung la prăpastie si îl văd cum se ţine de o stânca. Îi întind mâna pentru a-l ajuta, iar când îl ridic de acolo el mă împinge in prăpastie. Când cadeam ma gandeam la cât de păcălită am fost.
Nu voiam sa îl pierd dar acum realizez ca e un nemernic si un nenorocit.

M-am trezit țipând. Era doar un coşmar. Am inspirat adnac şi m-am întins după telefon pentru a verifica ceasul. Era 6:59 a.m. M-am trezit fix cu un minut înainte de alarma. M-am ridicat din pat si am mers la baie pentru rutina zilnica.
Am făcut un dus rapid, mi-am periat dinții si am ieșit din baie.
Mi-am luat blugii mei negri, un tricou alb mai larg si un hanorac. Mi-am prins parul ondulat într-o coada lenjera şi am coborât in bucătărie. Era destul de devreme deoarece nici Liam şi nici Amber nu erau aici. Mi-am luat o apă plata din frigider şi m-am îndreptat spre ușa. În timp ce îmi încălțam tenesii am văzut-o pe Amber îmbrăcată într-un tricou de-al lui Liam, coborând.
-Hei surioara, nu e prea devreme?
-Nup, o sa ma întâlnesc cu Niall şi Miranda. Pa Abby. Spun si deschid ușa. In fața acesteia am găsit un Louis pregătit sa bata. L-am împins ca sa nu-l vadă Abby.
-Ce naiba faci aici? Îl întreb iritată.
-Am venit sa discutam.. Aseară nu mi-ai răspuns deci... iata-ma.
-Nu avem ce discuta ,Louis. Trec prin lângă el şi ajung pe alee.
Maşina lui Niall a parcat, ca de obicei el vine să mă ia dimineaţa si mergem împreună la şcoală. Am urcat in masina lui si i-am făcut cu mâna lui Louis si am afișat o fața dezgustata.
-Hei Niall. Spun veseala... Arătând așa.
-Maddy.. tu si Louis?
-Niall ,te rog ,nu aduce vorba de el. Îl urăsc. E un natarau. El râde şi bagă în viteaza, pornind spre şcoală.
Când am ajuns la şcoală, unde ne-am întâlnit cu Miranda le-am povestit tot ce s-a întâmplat, iar mai apoi am mers in clasa de literatura,ora pe care o aveam cu Louis. M-am aşezat cu Niall in banca si am așteptat ca toată lumea sa vina. Când l-am văzut pe Louis intrând pe ușa mi-am dat ochii peste cap si mi-am întors privirea.
Doamna Marin a intrat in clasa începând să predea. Nu trecuseră doar 15 minute de când începuse ora si un ciocănit s-a auzit in ușa.
-Intra. Spune doamna Marin destul de tare. Pe ușa își face apariția secretara directorului.
-Maddy Smith.. in biroul directorului. Spune aceasta apoi iese,cerandu-si scuze pentru deranj.
Din nou? Din nou sunt chemata in biroul directorului? Ce am mai făcut de data asta?
Înainte să ies din clasa i-am privit pe Niall, Miranda, Louis si... Harry.
Toţi mă priveau îngrijorați.
Mergeam pe hol pana am ajuns in dreptul uşii directorului.
Am bătut politicos pana am primit acordul sa intru.
-Maddy, ia loc. Spune domnul McCall. -Ce se întâmplă domnule? Întreb copleșita de tot ce se întâmplă.
-Uite, Madison... începe directorul.

•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Heeeeeeei lume. Deci fiți atenți. Am scăpat de stres. Am scăpat de şcoală. Eu am scăpat de examene. Yeeeeeeeey... suntem liberi.
E vara.
Sper sa scriu mai des şi sper sa va placa ce fac eu aici. Știu că e cam sec dar...cred ca e okay după o pauza așa lunga. :))
Ily sweeties :)
Bye : )