Obscur - I. Lagune

despre Eva.

- Ți-a plăcut?

- Ce? am zâmbit. Nici nu mai puteam gândi coerent. Mă excitasem puțin.

- Cum am cântat.

- Da, Dumnezeule. Ai fost ca un înger. Nu aveam să-i zic altceva. Nu avea rost să stric momentul ăsta.

- Înger? Mi-ar plăcea să fiu înger, serios. Dar amândouă știm că sunt vândută Diavolului.

Avea o dicție atunci când vorbea... Mă, dar o dicție d-aia de te făcea să vrei să taci pentru totdeauna pentru că vorbești de parcă ai avea pule-n gură. Pe bune.

- Măcar tu știi că valorezi ceva.

- Ete, pula. Și cât crezi că valorez?

- Pentru mine valorezi mult, i-am zis și i-am atins mâna. Nu s-a tras.

- Da, Ștefania, știu. Doar că nu pentru tine vreau eu să valorez.

- Pentru Radu, am zis și mi-am tras eu mâna după care mi-am aprins un Kent HD.

- Pentru Radu, pentru mine însămi. Simt că nu sunt ceea ce vreau să fiu de fapt.

- Normal că nu ești, am bufnit într-un râs sfidător. Nu știu de a ce te joci tu de fapt dar zic să ai grijă să nu îți pierzi identitatea. Ești cam nebună, tu, așa.

- Vreau să mă fut, a zis și a stins țigara.

- Hai să ne futem, am zâmbit pervers.

- Nu, am chef de pulă în seara asta.

- Strap-on, am ridicat din sprâncene încercând să o tentez.

- Asta înseamnă că trebuie să ți-l bag și eu ție. Și ești virgină. Nu cred că vrei să te spargi așa, a râs.

- Pot să mi-l bagi oriunde altundeva.

- Mnea, vreau o pulă adevărată, s-a strâmbat și și-a scos telefonul.

- Pe cine suni? Pe Radu?

- Pe Adela.

- Hai că ești chiar dementă, am zis și m-am ridicat nervoasă de la bar ca să ies în pula mea odată din văgăuna asta.

- Stai, mă unde pleci așa? a strigat și a și venit după mine până afară. Am glumit, în căcat, de ce te crizezi așa?

- Putem să nu mai vorbim despre Adela?

A bufnit în râs de parcă eu sunt aia nebună.

- Acum tu ești aia nebună.

- Pe cine sunai, serios?

A început să mă sărute pe buze, apoi pe gât și a băgat capul între sânii mei.

- Mai ușor că îți cade peruca, am zis și am dat-o la o parte.

- Bă, da tu tot nemulțumită ești, în sloboz, de când am plecat de acasă ești numai cu curu-n sus, ce pula mea ai?

Și mi-a tras o palmă la sfârșit ca să fie complet.

- Vezi că-ți cam ieși din personaj. Începi să vorbești iar ca Adela și să te comporți ca ea. Nu ești o actriță așa bună.

- Sunt Adela și mai taci în pula mea!

Și-a aruncat peruca pe jos și m-a împins în perete. Cu siguranță era Adela.

- Să nu uiți să îți dai jos lentilele, poate îl păcălești pe Radu, am strigat după ea și i-am luat peruca de pe jos. Nu era ultima oară când avea să o folosească. Știam.

- Vezi să nu îți dai cumva jos grăsimea aia că se sperie Radu, nu te mai recunoaște și începe să te considere frumoasă!

Ne-am dat amândouă seama ce prostie a putut să zică. Am văzut-o în ochii ei negri. În lentilele ei care ascundeau ochii ăia albaștri care îmi plăceau mai mult.

- Frumos, Adela. Foarte frumos.

- Iartă-mă, nu am vrut...

- Ba ai vrut, am zis și am început să plâng.

- Nu e de adevărat, am zis-o la nervi. Și m-a luat în brațe încercând să mă consoleze.

- Sunt mulți tipi cărora le plac fetele mai plinuțe, de ce tocmai iubirea vieții mele trebuie să aibă alte gusturi?

- De ce tocmai iubirea vieții mele trebuie să fie frate-meu? Cred că suntem în același rahat.

- Știu eu ce faci. Nu îți pasă că e fractu'.

- Și nici ție nu ar trebui să-ți pese de ce îi place. Bagă-i-te pe gât.

- Bagă-i-te? am bufnit în râs. E un cuvânt adevărat?

- Cui îi pasă? Hai să bem ceva, m-a îmbărbătat cu o zguduire și și-a pus peruca.

- Iar trebuie să ne jucăm de-a Eva?

- Vrei să fii Adam?

- Radu e Adam.

- Atunci tu poți să fii șarpele care mă ispitește să mănânc mărul.

- Cred că și rolul ăsta e important, am încercat mai mult să mă auto-consolez.

- Normal că este. Acum, unde găsim mere la ora asta?

- Unde găsim iarbă la ora asta? am corectat-o.

- Avem țigări, termină cu prostiile. Hai să căutăm o piață sau ceva.

Dumnezeule, om face bine ce facem?