Era pe drum către clasa de logică. Înainte de asta, avea de gând să se ducă la dulapul ei să ia nişte bani pentru pauza de masă de după. A ajuns în faţa dulăpiorului şi faţa i s-a luminat instant când a văzut panglica atârnând. A luat buchetul, inspirând mirosul puternic al trandafirilor albi primiţi. A privit bucata de hârtie, pe ea fiind scris un "T". Degetele ei subţiri au răsucit foaia, astfel încât să citească mesajul: "Nici nu ştii cât mă bucur că te-ai întors. Îmi era dor să îţi văd faţa ta frumoasă. Te iubesc. -M" Lara a zâmbit. A împăturit bileţelul, l-a dus la inimă şi a închis ochii, insipirând profund. A sărutat mica bucată de foaie şi a băgat-o într-unul dintre buzunarele ghiozdanului.
Acum, era mult prea fericită. Numai de întrebările şi problemele tâmpite ale profesoarei n-avea chef. Lara a luat buchetul de trandafiri în mână, îndreptându-se spre curtea liceului pe fundalul clopoţelului care anunţa începutul orei.
***
-"Dacă ai ştii de când"? Ce poate însemna asta? A întrebat Rebecca, învârtindu-şi o şuviţă neagră între degetele ei pline de inele metalice.
-Nu ştiu, asta mă întreb şi eu, răspunse Lara, zâmbind uşor.
-Cum crezi că-l cheamă? Continuă bruneta, punându-şi palmele pe genunchi, chicotind uşor.
-Păi se semnează ca M, deci cred că e Michael.
-Michael? Hmm, nu-mi vine acum în minte niciun Michael, răspunse ea, bălăngănindu-şi ghetele.
-Tu doar interesează-te, te rog, spuse Lara, fixând-o cu privirea.
-S-a făcut! Încheie Rebecca, ducându-se spre ieşirea principală.
Trebuie să afle cine e Michael.
Vai doamne, nu mai am inspiraţie deloc.
Da' deloc băi.
Dar eh, trebuie să o termin.
Spuneţi-mi părerea voastră, chiar am nevoie.
