Vieti la limita

4."Te provoc!"

End of Flashback

-Undeva in infinit,o sa dansam iar,impreuna,promit,am spus cu privirea atintita in tavan.M-am chircit in pat,cu picioarele stranse la piept.Imi era dor de el,atat de dor.Daca ea,mama,m-ar fii lasat la petrecerea aia nenorocita,el nu ar fi baut.El ar fi baut doar o Cola,pentru a ma duce pe mine in siguranta acasa.

-Ebru?Iubito?Sunt eu,mama.Haide,printesa,vorbeste cu mama ta.

Vocea ei inca se auzea prin telefonul pornit.L-am apucat de pe podea si l-am pus la urche.

-E numai vina ta!Doar a ta!Daca ma lasai sa merg,el ar fi fost in viata!Il vedeam pe el in viitorul meu si din cauza ta,el e mort!Si acum,tot din cauza ta,nici la mormantul ala in care l-au bagat nu pot sa merg!Te urasc atat de mult,ma auzi?Te urasc!

Telefonul meu a facut cunostinta cu usa,facandu-se bucati chiar inainte sa intre tatal meu pe ea.El s-a apropiat precaut de pat,asezandu-se intr-un colt.

-Dayanara m-a sunat.Uite,Ebru,poate ar fi mai bine sa renunti la clasa de muzica?Iti face rau..

L-a privit furioasa.

-De ce vrei sa imi iei asta?Nu ajunge cate lucruri mi-a luat viata?Vrei sa imi iei si muzica?

El m-a tras in bratele sale,iar eu m-am scuturat de plans.

-Ea l-a luat de langa mine,tati,ea m-a golit pe interior..

Doua zile au trecut,iar eu m-am intors la scoala,lasand in spate episoadele de nebunie de zilele trecute.Imi luam iar tratamentul medicamentos,la el adaugandu-se si niste somnifere nu foarte puternice,dar care totusi sa ma faca sa dorm,fara a ma trezi in cosmaruri.Nu mai dormisem o noapte intreaga de aproape trei ani si,sincera sa fiu,nici prostiile alea de medicamente nu ma ajutau,dar tata nu trebuia sa stie asta.Daya a venit in fuga si s-a agatat de gatul meu,imbratisarea ei lasandu-mi plamanii fara aer suficient.Am impins-o  cand simteam ca ma sufoc si puteam sa jur ca fata mea prinsese o culoare de mov.

-Esti bine?Doamne,am fost foarte ingrijorata din cauza ta!

Uraganul Daya m-a bombardat cu intrebari.

-Cred ca e timpul ca eu sa iti spun o poveste,D.

Ea m-a privit curioasa,in timp ce o trageam spre tribunele pustii.Afara burnita,dar nu atat cat sa ne ude.Ne-am asezat pe lemnul vopsit albastru,iar eu m-am sprijinit de o bara din fier.Mi-am trecut mana prin par si am tras aer in piept.De data asta,nu aveam sa plang.Prietena mea astepta rabdatoare ca eu s-a incep.Am privit spre terenul verde de fotbal american.

-M-am indragostit prima data la paisprezece ani.Prima si singura data.El avea 17 si era cel mai popular baiat din liceu.Junior,vedeta echipei de basket,inalt si blond.Unii ar fi spus ca era german,atat era de blond si de alb,iar ochii albastrii nu il ajutau prea tare,dar el era suta la suta american.Fetele erau topite dupa el si un sigur zambet de-al lui le facea sa cada din picioare.Si dintre toate,el m-a ales pe mine,o boboaca de la ora lui de engleza intensiv.A fost ceea ce unii numesc dragoste la prima vedere.Mi-a cerut sa fim impreuna la doua zile dupa ce ne-am cunoscut.Nu o sa ii spun numele,daca nu te superi.O sa il numesc,pur si simplu, el. A facut liceul atat de frumos.Totul era luminos cu el in jur.Ma numea Lily,ca floarea lui preferata.Mama il adora,statea mai mult la noi decat in propria lui casa.Craciunul acela si anul nou le petrecusem impreuna,eu,mama,EL si mama lui,in Islamorada,la sora lui mai mare,Caroline,facand scufundari printre recifurile de corali.Era totul perfect cand am inceput clasa a zecea.Eram impreuna de un an deja.Mergeam la toate petrecerile impreuna,nu conta.Apoi,in vara aia,mana la cunoscut pe sarpele care e si acum pe sub pielea ei.Intr-o seara,era petrecerea de majorat a celui mai bun prieten al lui.Trebuia sa mergem,dar iubitului maica-mii i-a venit ideea ca ei trebuie sa mearga la cina in oras,iar casa nu poate ramane singura.Asa ca m-au obligat sa raman acasa.Am acceptat,destul de suparata.Asa ca el s-a dus singur.Daca era cu mine,nu ar fi pus alcool in gura,pentru siguranta mea.Dar a fost singur si a baut.Mult.Se intorcea acasa si a adormit la volan.A intrat pe contrasens,intr-o masina mai mare si a murit pe loc.Cand am primit vestea de la mama lui,am spus ca e o gluma.Am trantit,am spart si am tipat,dar abia la sfarsit,cand adrenalina din venele mele s-a dus si realitatea m-a lovit,am inceput sa plang si sa urlu.Mama mea era de vina,doar ea si nemernicul care avea sa ii devina sot in cateva saptamani.Am inceput sa ma autodistrug.Am devenit alcoolica,am stat la reabilitare si multe altele.Dar cel mai rau e ca nu am putut sa il uit.Nici atunci,nici acum,dupa atatia ani.Nu am mai dormit o noapte intreaga de ani si de asta imi place sa petrec si sa beau pana la refuz.Pentru ca pierd noaptea,iar cand adorm,supre prea obosita pentru a mai avea cosmaruri.