LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 33

Dau din cap că am înțeles, și îi cedez locul lui Zanizzi, pentru că am nevoie de un alt obiect. Covorul de iută a devenit doar o cârpă carbonizată.

Pășesc prin iarba arsă căutându-l cu privirea pe Ildris.

- Altă haină! spun înăbușit. Unde e Viktor?

Ildris îmi face semn din cap spre băiatul care vine cărând două găleți cu apă.

Iau la nimereală ceva de jos, o pătură, și merg în întâmpinarea lui.

- E totul în regulă? îi strig prin material. Ai scos toți lupii?

El mă privește surprins, lăsând gălețile jos.

- Poftim? N-am scos niciun lup. Credeam că îi scoți tu!

Îmi scot legătura de peste nas, holbându-mă la el.

- Nu... nu tu ai scos lupii?

- Nu! Ce importanță are?

- Vrei să spui că avem pe cineva prins în țarcuri? urlu la el. Pentru că am lăsat țarcurile să ardă, Viktor!!

- Al, nu cred că...

- Ildris! ILDRIS!!

Dau fuga înapoi în șir, scuturându-l pe Ildris de umăr.

- Cine a scos lupii din țarcuri?? I-ai scos tu?

El mă privește uluit.

- Nu, bine-nțeles! Pe voi v-am pus să-i scoateți!

- Nu i-am scos noi!!

Ildris se holbează la mine palid.

- Vezi dacă suntem toți! Trebuie să știm dacă lipsește cineva! Verifică anul tău, eu mă ocup de anul doi!

O iau la goană prin iarba carbonizată, căutând fiecare membru al detașamentului cu sufletul la gură. Primul gând mă duce la Boggins, dar el e cu Harrison cărând găleți cu apă.

Jilian și Zimbaud erau lângă Ildris, iar pe Viktor tocmai l-am văzut. Zanizzi a rămas în locul meu, deci suntem toți.

Nu e cineva din anul nostru.

Un oftat prelung de ușurare îmi părăsește pieptul. Poate e un gând egoist, dar mă bucur că anul meu e în siguranță. Nu știu ce-aș face dac-ar rămâne cineva înăuntru, pentru că bârnele adăposturilor mai au puțin și cedează.

Ildris ajunge lângă mine câteva clipe mai târziu, transpirat și gâfâind.

- Anul Doi e în regulă. Sunt toți aici. Nu ei au scos lupii.

Îl privesc surprins.

- Atunci cine zeilor i-a scos? Doar n-au ieșit singuri!?

Ildris ridică din umeri epuizat.

- N-am idee, dar oricine i-a scos a ieșit deja. Cred că s-a mișcat foarte repede, poate chiar înainte să ajungem noi.

- N-a fost nimeni aici înainte să...

Mă prind strâns de el, simțind dintr-o dată că rămân fără aer, și totul în fața mea se înnegrește.

Poppy.

Poppy a fost aici înainte să mă întorc cu Ildris, și... n-am văzut-o mergând spre Cazarmă.

Privesc țarcurile care ard cu zgomot și simt că inima mea se rupe în bucăți, ca un material vechi și subțire.

- Ildris! șoptesc răgușit. E Poppy. Poppy era aici...

- Ce? întreabă el pierdut.

- POPPY! Mi-a promis că merge la Cazarmă și... trebuie să intru!!