Greu de cucerit

🖇️Capitolul 28🖇️

Cathaleya

Dimineața a venit mult mai repede decât m-am așteptat, razele slabe ale soarelui pătrunzând subtil în dormitor, din cauza draperiilor uitate deschise.

Mă ridic leneșă din pat și pornesc spre bucătărie pentru a-mi face o cafea. În drumul meu iau bolul improvizat al lui Hope și îi pun lăpticul în el, lăsând-o să-și servească micul dejun.

Ies de balcon, frigul de afară pătrunzându-mi în oase și făcându-mă să tremur ușor. Îmi plasez o țigară între buze și o aprind inhalând fumul toxic. Trebuie să renunț la acest obicei al meu, dar cu greu îmi va reuși. Oamenii știu care sunt efectele adverse ale consumului de tutun și totuși nu renunță la ceea ce le face rău. Avem tendința de a-i învăța pe alții ceea ce este bine, în timp ce noi facem exact greșelile pe care vrem ca urmașii noștri să nu le repete. Nu este ciudat cum spunem unui om să nu fumeze, cu țigara în mână? Cum spunem unei femei să părăsească un bărbat care a rănit-o odată, în timp ce noi avem acasă un bărbat care ne maltratează? Nu este ciudat cum vrem să protejăm oamenii din jurul nostru de niște factori care îi pot îmbolnăvi, în timp ce noi facem aceleași greșeli sau poate altele mai grave?

Sting țigara și iau cana golită pe jumătate de pe marginea balustradei balconului, intrând în casă.

Îmi fac rutina de dimineață care constă într-un duș, spălat pe dinți și un machiaj simplu format din cremă hidratantă, puțin fond de ten, rimel și un luciu de buze transparent, intrând în dormitor cu intenția de a-mi căuta o ținută potrivită.

Îmi plimb ochii dintr-un capăt în altul al șifonierului strâmbând din nas când nimic nu-mi atrage atenția și încep să cotrobăi în speranța că poate voi găsi ceva care să-mi bucure simțurile pretențioase la îmbrăcăminte. Găsesc o gecuță neagră, îmblănită care îmi vine până în talie, și decid s-o asortez cu o bluză mulată albă, alături de o pereche de blugi în aceeași nonculoare cu geaca. În picioare îmi iau o pereche de ghete albe cu toc, încrustate pe marginea de sus cu mici pietricele care imită diamantele.

Părul mi-l prind într-o coadă de cal perfectă, îmi iau o gentuță albă unde îmi arunc telefonul, țigările și un pachet de gumă. Mă uit la ceasul de pe mâna mea care indică ora 10:28. Ar trebui să apară și el...

Nu mi-a precizat ora, dar din cauza emoțiilor m-am grăbit să fiu gata la timp. Urăsc să fac oamenii să stea după mine. Îmi place punctualitatea și corectitudinea așa că le ofer, deoarece pentru a primi ceva, trebuie mai întâi să dai ceva. Este exact principiul "Respectă pentru a fi respectat.", pe care îl urmez cu sfințenie.

Sunt trezită din gândurile mele de soneria care răsună în tot apartamentul și mă îndrept grăbită pentru a deschide.
În fața mea apare Thomas, care arată ca un zeu venit pe Pământ, zâmbește la imaginea mea complet îmbrăcată, ca scoasă din cutie.

-Observ că ești nerăbdătoare! Arăți minunat iubito!

Se apleacă unindu-și buzele cu ale mele într-un sărut scurt. Mă dau într-o parte făcându-i semn să intre, dar acesta dă negativ din cap.

-Ne grăbim, este un drum lung și nu vreau să fie foarte târziu când vom ajunge acasă. O să intru la întoarcere! spune afișând un zâmbet pervers în colțul buzelor

-Voiam să-ți ofer o cafea, Ortega! Nu știu de ce mustăcești așa la mine!

Îmi arunc o privire asupra necuvântătoarei și o văd pe covor. Mă uit la bolul ei cu mâncare, acesta este plin, apoi verific litiera dacă îi este curată și ies din apartament încuind ușa după mine.