Greu de cucerit

🖇️Capitolul 1🖇️

Cathaleya

Dimineața a sosit mai repede decât m-am așteptat, fiind trezită de micuțele raze de soare care se strecurau rușinoase în dormitorul meu.

M-am ridicat cu greu din pat, poate am exagerat puțin cu vinul aseară , însă prinsă în studierea cazului de astăzi, nu mi-am dat seama de numărul paharelor consumate.

-Asta clar explică durerea insuportabilă de cap! șoptesc pentru mine, în drumul meu leneș spre baie.

Mi-am făcut rapid rutina de dimineață, urmând să mă îmbrac, partea cea mai dificilă pentru mine , deoarece mereu aveam mai multe opțiuni și cu greu mă decideam doar la una.

Am optat pentru o fusta neagră , până la genunchi, o cămașă albă, un sacou în aceeași nonculoare ca fusta și nelipsita pereche de pantofi cu toc.

Mi-am luat grăbită geanta și cheile mașinii , următoarea destinație fiind micuța cafenea care se află în drum spre biroul.

O cafea fără zahăr și o brioșă cu ciocolată tronau pe masa mea în momentul de față. Ajunsă aici m-am apucat de treabă, aveam întâlnire cu clienta mea în 15 minute și nu îmi permiteam să dau greș , am reluat toate informațiile care erau în dosarul pregătit de asistenta mea , o tânără plină de viață, serioasă, punctuală și atentă la detalii.
Mi-a plăcut de ea din prima clipă, mi-a inspirat siguranță și devotament, ceea ce am adăugat la CV-ul ei impresionant și am angajat-o pe loc.

-Domnișoara Christopher vă așteaptă în sala de ședințe! mă anunță asistenta mea după ce bate ușor la ușă, primind confirmarea de a intra.

-Mulțumesc Maia! spun apucând în grabă cele necesare discuției mele cu acuzata.

M-am grăbit să ies din birou, luând liftul până la etajul unde mă aștepta deja clienta mea, birourile aflându-se la etajul 5, iar sălile predestinate ședințelor și întâlnirilor la etajul 8.

Am intrat sigură pe mine, lovindu-mă de privirea pierdută a unei tinere , aflate in compania unui bărbat care încerca să o liniștească spunându-i că totul se va rezolva.

-Bună ziua! Numele meu este Cathaleya Arrons și voi reprezenta partea apărării în procesul dumneavoastră! mă prezint de îndată ce am ajuns în sală.

Privirea fetei se îndreaptă spre mine, puteam să-mi dau seama ușor că este speriată și tocmai ce se oprise din plâns, cearcănele evidente îmi dau de înțeles că nu a dormit suficient, iar buzele ușor roșii, pe alocuri având mici pete de sânge din cauza felului brutal în care le mușca,faptul că este stresată.
Cine o putea învinovăți? Era foarte tânără, chinuindu-se să înțeleagă cu ce a greșit fiind nevoită să treacă prin asta.

Bărbatul care o însoțea și-a îndreptat, de asemena, privirea spre mine, fixându-mă cu ochii săi de un albastru spre turcoaz, o culoare pe care nu am mai întâlnit-o până acum, analizându-mă fără rușine din cap până în picioare. Se uita superior la mine, ceea ce mă scotea din sărite. Mă privea de parcă el era rege, iar eu , micuța sa servitoare. Asta urăsc cel mai mult , un bărbat îngâmfat care considera femeia inferioară lui, care crede că o femeie nu poate realiza ceva fără un bărbat, că existența ei nu contează dacă nu este în prezența unui bărbat. Nici măcar nu a deschis gura, dar privirea lui idioată îmi permite să-l judec, poate chiar să-i dau cu dosarul ăsta nenorocit în cap.

-Thomas Christopher, spune pe un ton răgușit, analizându-mă din nou, iar ea este sora mea, Jenna Christopher.

-Am analizat dosarul tău , spun făcut contact vizual direct cu fata încercând să-mi păstrez calmul, însă o să trebuiască să reluăm toată povestea din nou, chiar și cu cele mai nesemnificative detalii, așa că spun să începem.

M-am așezat în capul mesei, sub privirile celor doi frați, reușind să-l observ pe domnul Christopher cum se încruntă ca mai apoi să-și dea ochii peste cap. Este un bărbat frumos, însă pot să-mi dau seama ușor că este plin de sine, arogant din cale afară așa cum am mai spus, cu nasul pe sus și foarte sceptic că eu, o femeie , aș putea rezolva cazul surorii sale.

-Nu văd rostul, toate detaliile se află deja în dosarul ăla nenorocit pe care îl ai în mână! vocea sa puternică răsună în sală.

-Vă rog să vă păstrați calmul și să vorbiți respectuos, altfel am să vă rog să așteptați afară! spun pe un ton mult mai răstit decât aș fi vrut inițial să iasă.

-Thom, te rog ! Nu avem nevoie de un alt avocat care să renunțe la caz din cauza temperamentului tău! se aude glasul aproape șoptit al surorii sale.

-Avocații ăia nu erau în stare de nimic dacă s-au lăsat intimidați de mine atât de ușor! spune printre dinți, lăsându-se pe spătarul scaunul,adoptând o poziție relaxată, total în dezacord cu tonul și cu replicile acide folosite.

-O să vă povestesc tot, doar promiteți-mi că mă scoateți din asta!

-Nu pot să promit nimic până nu aud povestea, însă de asta m-ai angajat așa că o să-mi dau toată silința să ieși din încurcătura asta. o asigur în timp ce îmi deschid carnețelul pentru a putea nota ceea ce îmi atrage atenția.

-Așa spuneți toți, până vă vedeți cu banii în buzunar și după nu vă mai interesează! îl aud bombănind pe bărbatul din fața mea.

Care e problema lui?

                            ⭐️