Greu de cucerit

🖇Capitolul 13🖇

Cathaleya

Știți acel proverb "Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia"? Așa mă simt eu acum. Mor ca proasta de grija unui imbecil. 

După acel mic incident din secția de poliție, gândul mi-a rămas tot acolo, chiar dacă au trecut mai bine de două săptămâni și chiar dacă am revenit la lucru, în continuare îmi fuge gândul la el.

Nu mă simt vinovată că nu m-am ocupat de cazul lui, din contră, mă simt mulțumită de mine și se faptul că nu am cedat în fața nevoilor sexuale, dar nu pot să nu mă gândesc dacă a scăpat curat ca lacrima, dacă și acum este în situația în care l-am lăsat sau dacă este într-o sitație mai urâtă decât cea știută de mine.

Un scurt ciocănit în ușa biroului meu mă face să-mi ridic capul din dosarele pe care le analizam. Spun un "Intră!" scurt ca mai apoi să mă îndrept de spate și să întâmpin cum se cuvine persoana care mă vizitează.

O femeie total străină mie pătrunde în cameră și mă privește cu un zâmbet ușor întipărit pe buze. Oare să fie o nouă clientă sau o nouă angajată? Oricare ar fi, nu înțeleg ce caută în biroul meu.

-Bună ziua, domnișoară Arrons! spune pe un glas blând 

-Bună ziua și ție... fac o pauză în speranța că se va prezenta și îmi va spune care este scopul acestei vizite 

-Sunt Anastasia Richards, sunt nou angajată în firmă și mi s-a spus că pot să vin aici să discut cu dumneavoastră pentru a-mi fi mentor până mă obișnuiesc cu ambientul, cu locul de muncă, colegii...Vă deranjez dacă vă răpesc câteva minute? spune emoționată când se lovește cu privirea de fața mea serioasă 

Eu? Mentor? Ce naiba să o învăț? Să se îmbete la o cină de afaceri și să sară pe clientul ei? Să fie la un pas să și-o tragă cu acel client în secția de poliție? Sau să fie o lupoaică singuratică fără viață socială?

 Totuși, o văd atât de emoționată și îi văd sclipirea de fericire din ochi încât parcă nu mă lasă inima să o refuz. O să sufere mult în această industrie unde toți sunt niște haini care ar face orice pentru a ajunge în vârf, ar face orice pentru putere, iar ea, la început de drum, o să fie o țintă directă pentru ei, un obstacol pe care o să-l îndepărteze cu ușurință, deoarece orice nou-venit reprezintă o amenințare pentru ceilalți. 

-Cine te-a trimis aici mai exact? Ia un loc, nu sta în picioare lângă ușă! o îndemn să se așeze pe scaunul din fața mea printr-un scurt gest al mâinii.

-Asistenta dumneavoastră m-a anunțat că astăzi aveți un program mai lejer și puteți să mă primiți.

-Te rog să scapi de emoții, te simt încordată și agitată. Nu îți fac nimic, vreau doar să-mi vorbești puțin despre tine, despre intențiile tale în acest domniu, ce așteptări ai, ca mai apoi, la final, să stabilim dacă îți devin mentor sau nu.

S-a uitat la mine cu ochii mari, cu o speranță care mi-a făcut inima să bată mai repede. Fata asta îmi aduce aminte de mine atât de mult încât mă uimește... Exact la fel eram și eu la început . Nu am cum să n-o iau sub aripa mea, pare o fire visătoare, fragilă, cu o inimă mult prea bună, iar în lumea asta dacă îți prinde cineva slabiciunea, ești ca și mort. O să caute să te sece de toate puterile și să te îngenuncheze în fața puterii pe care ei cred că o dețin, o să caute să te pună undeva în umbra lor profitând de bunătatea și de naivitatea ta pentru a se ridica ei cât mai sus pe scara succesului. Nu am fost mentor pentru nimeni, niciodată, dar pentru fata asta sunt pregătită să fac o excepție!