Au trecut patru ani de când părinții lui Sammy Castellano au divorțat și abia trei luni de când în viața mamei sale a apărut Enrique Pérez, un bărbat bogat și al naibii de misterios ce le invită la ziua sa de naștere.
Sammy acceptă invitația de drag...
Mă plimb vreo câteva minute pe holurile luminate slab până când un sunet îmi atrage atenția. O ușă se deschide brusc în fața mea și nu mi-e mare surprinderea că persoana care apare în prag e mama. Încerc să mă ascund cât pot în spatele unui corp destul de înalt ce intuiesc că este o mică bibliotecă. Atunci când mama dispare din raza mea vizuală, încep să respir din nou și să înaintez spre ușa întredeschisă de parcă aș fi un spion sub acoperire.
Atunci când ajung în dreptul ușii, o voce mă determină să mă întorc numaidecât în ascunzătoarea improvizată și cum nu se putea ca cireașa de pe tort să lipsească, în graba mea mă agăț de un obiect amplasat pe raftul din mijloc al bibliotecii. Prind obiectul în ultimul moment și revin în colțul întunecat exact în momentul în care mama intră din nou în încăpere, fără să mai închidă ușa de această dată, lăsând-o deschisă aproape la jumătate. Ceva mai multă lumină străbate acum holul, iar privirea îmi cade pe obiectul pe care îl țin în mâini. Mijesc ochii la fotografia înrămată și un fior îmi străbate șira spinării atunci când observ cine sunt oamenii din micuțul tablou de familie.
Enrique alături de o fetiță și o femeie care îmi sunt complet necunoscute. Presupun că femeia din imagine este mama lui Asher, dat fiind și faptul că ochii acesteia sunt căprui. Părul blond îi cade pe umeri în valuri, moment în care realizez că Asher e o combinație între părinții lui.
Dar cine e fetița dintre cei doi care seamănă leit cu bărbatul ce își dorește un viitor alături de mama mea la momentul prezent?
Și ce s-a întâmplat cu femeia din fotografie? Dacă Asher are o soră, de ce nu a luat parte la ziua de naștere a tatălui ei? Iar Asher de ce nu apare în fotografie?
— Nu te-au învățat părinții că nu e frumos să umbli prin lucrurile care nu îți aparțin?
Habar n-am când Asher s-a teleportat în spatele meu, dar dacă își va mai testa abilitățile de ninja pe mine, sunt sigură că voi face un infarct înainte de vreme.
Încerc să-l ignor cât pot astfel încât să-mi dau seama cum naiba era poziționată fotografia asta, însă simt cum îmi suflă în ceafă așteptând un răspuns la întrebarea retorică pe care mi-a adresat-o.
Reușesc să așez fotografia la loc și mă întorc în reluare către băiatul a cărei gură vorbește fără rost de la începutul serii. Îi fac semn cu un deget să facă liniște în același moment în care un sunet strident se aude din camera în care mama și Enrique discută ceva mai aprins. Tresar din nou speriată, iar Asher mă trage într-o clipită înapoi în ascunzătoarea improvizată.
Vocile părinților noștrii se aud din ce în ce mai clar.
— Elvira… te rog, încep să ciulesc urechile, spre marea indignare a lui Asher.
— Nu crezi că e prea devreme? îl întrerupe mama stresată. Îl privesc confuză pe Asher. Mă privește și el la fel.
— Vreau să fii cu mine în adevăratul sens al cuvântului, mi amor. De ce nu vreți să vă mutați la mine mai repede?
Măresc ochii considerabil, iar icnetul de uimire îmi este suprimat de palma brunetului care aproape că mă sufocă. Cu cealaltă mână liberă, Asher mă lipește cu spatele de pieptul său forțându-mă să stau locului.
— Ce se aude? schimbă mama subiectul îngrijorată, lucru care nu știu dacă ar trebui sau nu să mă bucure.
Enrique oftează și le pot observa umbrele îndepărtându-se după un alt schimb de replici. Ieșim din ascunzătoare în momentul în care auzim o ușă închizându-se.
Mă desprind cu putere de corpul masiv.
— Nu mai rânji atât! îi spun atunci când îi întâlnesc din nou privirea.
Vrea să se apropie de mine, dar mă dau un pas înapoi.
— La ce te uitai adineauri? mă întreabă oarecum curios.
— Nu ai văzut?
— Nu, râde scurt.
— Ghinion! îi răspund în schimb și fac cale întoarsă în direcția în care au luat-o mama și Enrique. Străbat holul lung, ceva mai luminat decât celălalt, până când ajung în fața unei uși. O deschid și nu mi-e marea mirare faptul că am ajuns înapoi în living.
Urăsc mai mult decât orice să mă prefac în fața mamei că totul e bine.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
