Drumul spre inima ta

40. Olivia

- Nici tu, spune Shay punându-și mâinile în piept.

- Ce pot spune, mi-am găsit un soț destul de darnic. Căruia spre deosebire de voi, chiar îi pasă de mine.

- Sigur, te îmbracă în aur de sus până jos și te lasă să faci ce vrei.

- Nu m-ați mai căutat de o bună bucată de vreme, acuză ma... Sophia.

- Pentru că ne-ai interzis s-o mai facem! Nu vrei să auzi de fiica ta, de tata, continuai să ceri într-una bani și să reușesc să îți găsesc un avocat. A luat mai mult decât am sperat, dar te-am scos de acolo, sperând că îți va veni mintea la cap și totuși, m-am înșelat. Acum ce naiba mai vrei?!

Nu cred că am mai văzut-o pe Shay vreodată așa de nervoasă.

- Mi s-a făcut dor... face o scurtă pauză și își admiră unghiile, de Lucien, spune în timp ce genele ei lungi și ochii întunecați privesc direct spre locul unde sunt eu. Mă sperii de moarte și mă dau în spate, urcând două trepte pe coate. Încerc să fac cât mai puțin zgomot, dar lacrimile îmi pornesc pe față și îmi rețin cu greu suspinul.

- Vreau adresa lui, continuă femeia. Cred că tăticul are nevoie de consolare după ce... ți-ai bătut joc de toată familia lui.

E liniște. Preț de câteva momente nimeni nu spune nimic și e o liniște care mă sperie. Mă uit iarăși prin crăpătură. Într-o fracțiune de secundă mâna lui Shay se avântă în aer și nu cred că a dat cu palma când a pleznit-o pe Sophia peste față. Femeia și-a întors capul în partea dreaptă de la lovitură și a suspinat uimită.

- Ești nebună?!

- Știai! Strigă Shay prinzând-o pe Sophia de bluză și privind-o în ochi. N-a fost chiar o întrebare. Știai că Lucien e tatăl Oliviei!

Îmi duc mâinile la gură și mă uit cu ochii în lacrimi la ce spune Shay. Lucien... ce?

- Normal că am știut, spune Sophia zâmbind, în timp ce un firicel de sânge îi pornește de la buza superioară. Nu eram chiar atât de tâmpită încât să nu știu pe cine-mi bag în pat. Nicholas a meritat cu vârf și îndesat ceea ce a primit, pentru că l-a lăsat pe Lucien să profite de mine.

- Nu mai vorbi idioțenii, Lucien n-ar fi profitat niciodată de tine,spune Shay împingând-o de lângă ea. Te-ai aruncat în patul lui de cum ai găsit oportunitatea.

- Știi ceva Shay? Ai perfectă dreptate. Și nu regret nimic. Își aranjează bluza și își ia geanta în mână. Vreau doar adresa lui și nu o să mă mai vezi niciodată.

Shay stă câteva secunde pe gânduri și se uită la Sophia cu mâinile în șolduri.

- Ieși afară Sophia. Ieși și nu te mai întoarce. Altminteri data viitoare când mai intri în casa mea, o să mă asigur că îmi lustruiesc podelele cu fața ta.

Se duce furioasă la ușă și o deschide larg.

- Ieși. Afară. Din. Casa. Mea.

- Știi ceva Shanon? Se duce lângă ea și apoi își întoarce privirea direct spre mine. Păstrează progenitura. Vă meritați una pe alta!

- Ieși dra...

Nu mai pot să aud asta. O zbughesc pe scări în timp ce Shay mă vede în sfârșit și mă privește tristă.

- Olivia!

Trântesc ușa în spatele meu și o încui de două ori.

- Pleacă!