Lumea de dincolo

Capitolul 35

Anne : Ok .

~Jimin~

De câteva zile , Alessia nu a mai vorbit cu mine . Cred că este supărată . Într-o seară , eram mai furios din cauza muncii și , din greșeală , am țipat la ea . Cred că am mâniat-o rău . Nu am vrut să o rănesc , dar se pare că așa am făcut .

Aseară a trebuit să merg până la ea acasă . Acolo îmi uitasem ceva foarte special pentru mine . Îl tot căutam de vreo zece minute , apoi a apărut Anne . După ce i-am explicat , a plecat .

Jimin : (în șoaptă) L-am găsit !

Am luat obiectul și am plecat la fel cum am venit . De dimineață , am primit un apel de la Anne și speram din tot sufletul că nu mă va întreba despre obiect . Am răspuns și am dus telefonul la ureche .

~ Convorbire telefonică ~

Jimin : Da ?
Anne : Putem să ne întâlnim puțin ?
Jimin : Sigur ! Unde ?
Anne : În parcul din Daegu , unde ne-am mai întâlnit .
Jimin : Ne vedem în jumătate de oră !
Anne : Sigur !

~ Convorbire telefonică încheiată ~

Am auzit pași pe scări , semn că cineva cobora . Am ieșit din cameră . Era Seonghwa .

Jimin : Neața !
Hwa : Bună dimineața ! Pleci ?
Jimin : Da .
Hwa : Pot veni cu tine ? Nu pot sta prea mult într-un singur loc .
Jimin : Ok . Oricum , nu merg prea departe .
Hwa : Unde mergem ?

Întrebările îi curgeau din gură , în timp ce își turna o cană de cafea .

Jimin : În Daegu .
Hwa : Ok .

Și-a luat paltonul , acțiune pe care am făcut-o și eu , și am ieșit amândoi , îndreptați spre Daegu . Anne mai mult va sigur voia să ne împace pe mine și pe Alessia , dar am impresia că noi doi am avea nevoie de puțin timp ....

~Anne~

După ce m-am chinuit să o târăsc pe Alessia după mine în parc , am așteptat vreo 10-15 minute până când au apărut două siluete la orizont . Una era Jimin cu siguranță , iar cealaltă era ..... Prietenul ciudat al familiei Min . Îi uitasem numele .

Jimin : Bună , fetelor !

Prietenul nu a zis nimic , ci doar și-a plecat capul în semn de salut .

Anne : Bună , Jimin ...
Jimin : Unde e Alessia ?
Anne : Este pe o bancă , puțin mai în spate . Haideți să vorbim puțin .
Jimin : Anne ...
Anne : Da ?
Jimin : Chiar crezi că ar trebui să te implici ? Adică , da , înțeleg , Alessia este prietena ta , dar .... Cred că ne vom descurca și singuri .
Anne : Oh .... Înțeleg .... Dacă tot ai venit , ai putea măcar să vorbești cu ea .
Jimin : Ai dreptate .

Și apoi a plecat . Prietenul lui stătea în fața mea , cum numai cineva cunoscut care nu ți-e chiar cunoscut poate sta .

Seonghwa : Și .... Ai ceva în cap ? Adică , nu voiam să sune așa ! Mă refeream dacă ai .... Vreo idee ! Despre ce să facem . Cât timp ei discută ...
Anne : Nu te panica așa . Da , am ceva idei . Mă gândeam să dăm o tură de parc . Poate că pare mic , dar e destul de mare .
Seonghwa : Sigur .

Și am plecat amândoi într-o tură de parc , pentru a îi lăsa pe cei doi să discute în pace .

~Seonghwa~

În această noapte , nu am putut dormi . Tot ce mi-a trecut prin cap a fost întâmplarea de acum 10 ani .

Acum mi-am dat seama . Nu am terminat povestirea , așa-i ? Poate se opune cineva continuării . Dacă da , puteți derula la capitolul următor . Vă promit că nu veți pierde nimic !