Aceasta este o poveste despre Anne , o fată din Daegu , Coreea , în vârstă de 17 ani ce are parte de "minunata" șansă de a îl cunoaște pe Min Yoongi , șeful unei corporațiuni secrete .
„Salut , eu sunt Anne Lee , am 17 ani și locuiesc în Daegu . Păr...
TW WARNING ⚠️⚠️ Am pus poze cu răni și cusături , deci vă rog , dacă sunteți sensibile să săriți peste acest capitol !
Anne : Un ordin ca acesta ?
~ Perspectiva Anne ~
Arma era îndreptată spre capul meu prin fereastră și , deși eram speriată de moarte , am încercat să rămân calmă și să mă comport ca de obicei .
Jungkook : Da . Un ordin exact ca acela . Comportă-te normal și fă-te că nu ai văzut nimic . Anne : Bine .
Chiar după ce am spus asta , un glonț mi-a zburat pe lângă ureche și a lovit masa , care la rândul ei s-a împrăștiat în mii de așchii minuscule .
Jungkook : ANNE !!!! FUGI ! REPEDE !!
Am făcut exact cum mi-a spus Jungkook și am fugit în urma lui , spre scări . El a intrat într-o cămăruță ce se afla sub scări , dar eu nu am avut timp , așa că am fugit pe scări și am intrat în prima cameră pe care am văzut-o.
L-am auzit pe Jungkook cum a ieșit din cameră și m-a strigat , dar apoi s-au auzit mai multe împușcături , o ușă care se închide , iar eu cu greu mi-am înăbușit țipătul de groază când am auzit împușcăturile .
Anne : J.... Jk ?
Am spus în șoaptă când s-au auzit pași pe scări . Nu am auzit nici un răspuns , doar o bufnitură puternică , ce a răsunat în toată casa . Mi-am dus mâinile la gură pentru a nu țipa și m-am băgat și mai mult în ascunzătoarea mea . Se pare că nimerisem într-un dormitor , așa că am intrat în primul dulap pe care l-am văzut și în care am avut loc . Se pare că era un șifonier , așa că am avut loc din plin .
?? : Unde ești ? Știu că te ascunzi aici , doamnă Min ....
"Doamnă Min" ? Nu am îndrăznit să scot un cuvânt , dar s-a auzit o împușcătură și din nou , o bufnitură .
?? : Ce dracu cauți în spatele meu ?! Credeam că ești copilul ! ??² : Copil ? Are vreo 19 ani , prostule ! ?? : Asta nu contează acum . Caut-o pe femeie !!
Apoi ușa șifonierului s-a deschis cu viteza luminii și am simțit o durere răspunzătoare în stomac .
?? : Aha ! Deci aici erai !!
Când mă uit , observ că nenorocitul m-a înjunghiat în stomac și nu doar atât , dar a și scos cuțitul încet ca să mă chinuie din tot sufletul meu .
Anne : AHHHH !!! DOBITOC CRETIN CE EȘTI !!!
L-am pus la pământ rapid cu un pumn de toată frumusețea și apoi am încercat să plec , dar am căzut la pământ destul de repede , mulțumită rănii .
Jungkook : Anne !! Oh , Doamne , ce m-ai speriat ! Îmi pare rău că a durat atât , dar au fost mul- ... Rahat !! Te-a înjunghiat ? Trebuie să îl sun pe Yoon-
Dar a fost întrerupt de tipul pe care îl adormisem când s-a ridicat și și-a înfipt cuțitul direct în spatele lui Jungkook .
Anne : JUNGKOOK !!
Jungkook mi-a picat în brațe , iar tipul a fost cumva împușcat . L-am tras cu greu pe Jungkook la baie , unde am găsit o trusă de prim ajutor și , cu grijă , m-am ocupat de rana lui .
Jungkook : Ah , la dracu !! Anne : Shhh! Taci ! Dacă te aude cineva ? Jungkook : Ai vreun telefon ? Anne : Da .
Jungkook a luat telefonul și a tastat numărul lui Yoongi , iar acesta a răspuns destul de repede .
Jungkook : Yoongi ..... A... Anne a fost.... Înjunghiată.... Da . Anne : De ce i-ai spus ? Trebuia ..... În fine ...Aish !!
Rana a început să mă usture amarnic în momentul în care m-am aplecat asupra rănii lui Jungkook .
Jungkook : Ești bine ? Anne : Întreabă cel cu un cuțit în spate .... La 3 îl scot și acopăr rana , da ? Jungkook : Bine . Anne : 1 ..... 2 ..... Și ...... 3!!!!
Apoi am scos cuțitul și în același timp , s-a auzit un alt foc de armă care a acoperit țipătul de durere al lui Jungkook .
Anne : Ce e mai rău a trecut , Jungkook . Acum te rog să nu te miști .... Cred că trebuie cusută rana asta .... Jungkook : Cusută ?! Anne : Da .... Altfel se va infecta și dracu știe prin ce o să treci.... Te rog să suporți .... Jungkook : Voi încerca ...
I-am dat un prosop pe care l-am găsit acolo să îl țină în gură pentru a nu țipa din nou .
Anne : Îmi pare rău ..... Voi încerca să termin repede ....
Am luat acul și am trecut rapid așa prin el .... Din fericire , ambele erau medicinale , deci erau făcute special pentru acest lucru . Când eram mică , mama m-a învățat cum să cos o rană , așa că știam cum să procedez .
Jungkook : Mulțumesc , Anne !
După și-a pus prosopul în gură , iar eu am dezinfectat acul și am început să cos . La primele 3-4 împunsături , era clar că se abține din tot sufletul să nu urle , ceea ce era o piatră luată de pe suflet , dar îl vedeam cum se cârcește de fiecare dată când acul îi intra în piele și nu îl puteam învinovățiți ...
Anne : Aproape am terminat . Te rog , mai rezistă puțin ! Jungkook : Hmpphhmmhmhmh . Anne : Oh , da , scuze . Dar mai trebuie să aștepți două minute și termin .
După ce am terminat , rana arăta destul de bine .... Cel puțin mai bine decât înainte .
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Jungkook : Mersi , Anne ! Îți sunt datori pe via- Rana ta !! Anne : E-
Când m-am uitat , aproape că am leșinat . Rana mea era încă plină de sânge , iar de pe haină se scurgeau picături de sânge , care cădeau silențioase pe podea .
Anne : Vai de mine !!!
~ Perspectiva Yoongi ~
Am ajuns la casa lui Jungkook cât de repede am putut . La Jin aveam să ne întoarcem toți cât de repede puteam , dar trebuia să îi salveze pe cei pe care încă pot .
Casa arăta de parcă a trecut prin ambele războaie mondiale . Geamurile erau găurite de gloanțe , mesele erau așchii mici pe podea , ușile erau dărâmate și găurite , iar puful din canapele și perne era pe jos .
Yoongi : Ce dracu s-a întâmplat aici ?!
_980 cuvinte_
Îmi pare rău pentru capitolul scurt , dar nu prea mai am inspirație și vreau să scriu la următorul capitol . Lectură plăcută !!!
