Lumea de dincolo

Capitolul 12

Jin : (windsher laughing) Desigur ! O să rămânem fără aer !

~Autor~

În acest capitol va fi mai mult din perspectiva lui Kookie . Lectură plăcută !

~ Perspectiva Jungkook ~

Dacă stau să mă gândesc puțin , Anne nu este atât de rea pe cât credeam . Este chiar drăguță .

Namjoon : Ai dreptate !

Râsetele au continuat în jurul meu , dar eu eram atent doar la gândurile mele , așa că nu mi-am dat seama când Jimin a început să îmi spună ceva .

Jimin : ..... Mai ții minte , Jungkook ?
Jungkook : Ăăăăă .... Ce ?

Ceilalți au început din nou cu râsetele , eu încă încercând să îmi dau seama despre ce era vorba .

Jimin : Te-am întrebat dacă mai ții minte când am mers cu băieții la mare , în Bulgaria și tu erai încă în școală .
Jungkook : Ooooh ! Da ! Atunci eram parcă un copil al tuturor . Cine ne zărea pe plajă ar fi spus că sunt copilul lui Jin . (Râzând) Apoi Yoongi a sărit în apă , seară fiind , și noi am râs când a ieșit din apă , plin de alge !

Am început să râdem când ne-a venit amintirea în minte .

Yoongi : Da.... A fost plăcut ....
Jungkook : Să mai mergem la mare !
Jin : Acum ?!
Jungkook : Doamne , ce e în neregulă cu tine ? E iarnă , inteligentule !!!
Jin : Nu voi fi supărat , de vreme ce nu sunt inteligent , ci inteliJint !

Mi-am dat cu palma peste frunte la spusele acestuia .

Hoseok : (pentru el) Se vede că nu prea ești inteligent ....
Jin : Ce ai zis ?!
Hoseok : Nimic ! Scuze , hyung !
Jin : Așa și trebuie !

Jin cu J-Hope formau duo-ul perfect și pe tema asta nu putea nimeni să mă contrazică .

(•••)

După un timp (mai exact vreo jumătate de oră) , am decis să mergem la casele noastre . Mă uit la ceas și observ că este 23:59 .

Jungkook : (către Yoongi) Hyung , pot sta la voi astă-noapte ? Te rog !
Yoongi : Da . Știu că tu locuiești mai departe decât ei , deci poți .
Jungkook : Mulțumesc , Hyung !

M-am plecat atât de jos încât bretonul meu aproape că atingea podeaua .

Yoongi : De ce te pleci ? Nu E de parcă ți-am oferit adăpost de la sfârșitul lumii ! Haide , Jungkook ! Ne cunoaștem de 12 ani , nu de zece minute .
Jungkook : Bine , Hyung . Mersi încă o dată !

(•••)

Yoongi m-a lăsat să dorm în camera de oaspeți , iar eu am fost foarte recunoscător .

(•••)

Este dimineață și am fost trezit de razele de soare care trec printre draperii .

Am oftat , de vreme ce încă îmi era somn . M-am răsucit de 2-3 ori și chiar când am găsit poziția perfectă de dormit , a apărut Jimin cu un ceas cu alarmă .

Jungkook : Oohhh ! Jiminshiiiii !!! Te rog , oprește-te !
Jimin : Aha , deci ești treaz ! Hai să mâncăm !

Mi-a pus o furculiță în mână , eu încă pe jumătate în lumea viselor .

Jungkook : Ce să fac cu asta ?
Jimin : Nu e logic ? Mănânci .
Jungkook : Of ! Vin și eu în zece minute , puteți mânca fără mine .
Jimin : Dacă nu vi în zece minute , vin după tine !
Jungkook : Bine , bine .