Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 22

Zagreus:

Simt tensiunea cum creste înăuntrul ei si ii aud aerul cum ii fuge din plamani in timp ce trupul ii impietreste.
-Sper sa nu...sopteste,dupa inghite cu dificultate.
-Sa nu,ce?intreb pe cel mai blând ton posibil.
-Sa nu pleci dupa ce iti spun de coșmar,raspunde si rasuflu prelung.
-Psychi mou...unde vrei sa plec cand eu sunt legat de tine?intreb si inchide ochii.
Ii prind obrajii in palme si incep sa ii mangai pielea fina.
-Am sa fiu cu tine pana cand eternitatea noastră se va sfarsi,agapi mou.
Deschide deodata ochii si ma priveste incruntata.
„Ah! Am uitat sa-i spun ca e transformata.”
-Ce vrei sa spui?intreaba confuza.
-Am sa iti zic dupa,dar acum spune-mi despre coșmar,ii cer si inspira adanc,dupa isi linge incet buzele uscate și cade pe gânduri.
-Agapi mou...soptesc cu duioșie si imi frec incet nasul de al ei. Daca as sti ca lucrul asta nu te-ar ajuta,nu ti-as cere sa faci asta,psychi mou.
Ochii i se umplu de lacrimi si sa dea dracu de nu ma rup pe interior.
-Imi e rușine,spune cu voce gatuita si clatin incet din cap.
-Langa mine nu trebuie sa simți asa ceva. Orice ar fi n-am sa te judec,zic si bufnește in plans.
Inspir adanc si incerc sa nu ma las condus de focul ce arde salbatic in mine si nici de umbrele ce se agita într-una prin venele mele.
-Sunt aici. Mereu am sa fiu,Nirvana.
Incepe sa respire cu dificultate în timp ce isi trage patura subtire pe spate,de parca ar fi un scut ce sa o protejeze de toate cele trăite. Din nou simt cum ma rup pe dinauntru,pentru ca durerea ei,e durerea mea si sunt conștient ca am sa trăiesc o data cu ea tot ce urmează sa-mi spună,dar doar în felul asta se poate elibera.
-Ti-am zis ca vin din Moscova,incepe si incuviintez din cap. Fac parte dintr-o familie de politicieni,iar la 16 ani in casa mea a apărut dracul,continua si se uita la mine cu o privire trista.
Nu zic nimic. Nu vreau sa o intrerup. Vreau sa spuna o data ce o macina ca sa dea drumul la o parte din chin.
-Rebeliunea lui m-a atras si cum am crescut pana la vârsta aia intr-o bula roz,intunericul său cu toate ca m-a speriat in prima faza,m-a si atras. Fiindca...zice si ridica din umeri. Am fost o proasta.
Oftez.
-Tot ce e interzis atrage,Nirvana. Nu mai vorbi asa. N-ai fost proasta,ii atrage atentia pe un ton normal.
Inspira adanc si imi tranteste o privirea grea,semn ca urmează sa ma lovească grav de tot.
-De la 16 pana la 18 ani,am ajuns sa dezvolt o obsesie pentru el. Il vedeam peste tot si imi doream sa stau cat mai mult in preajma lui,ingaima cu greu si ma priveste cu teama.
„Dumnezeule...de ce ii e atat de frica? De ce crede ca am sa o resping?”
-Continua,o indemn si buza de jos incepe sa-i tremure.
-Cand am împlinit 18 ani...spune si strange tare din ochi. M-am culcat cu el,zice si se cutremura de parca o doare fiecare cuvânt ce tocmai l-a scos pe gura.
Incep sa ii mangai usor obraji si suspina.
-A fost prima data cand m-a drogat fara sa stiu.
-Fără sa știi?intreb si deschide cu greu ochii,apoi incuviinteaza din cap.
-Dupa am vrut sa gust din partea asta intunecata,spune si se opreste brusc cercetandu-mi intens fata.
-Inca te ador și te iubesc,dacă de asta te-ai oprit,zic si ochii ei se umplu din nou de lacrimi.
Trage aer adanc in piept,iar dupa cateva secunde privirea ii devine goala,semn ca e in trecut.
-Mi-a plăcut senzația noua pe care o experimentam. Extazul...faptul ca pluteam. Mi-a plăcut ca in intuneric nu mai trebuia sa port masti. Sa ma dau cine nu sunt. Puteam sa fiu libera și nimeni nu ma critica,nu ma judeca,nu avea nici o pretenție de la mine. Asa am ajuns sa ma pierd tot mai mult in lumea lui si sa ajung dependenta de tot ce tinea de el. Am avut o relație de 7 ani cu fratele meu vitreg,ofteaza dureros,iar privirea încă o are goala. Cand m-am trezit acum din cosmar,am retrăit una dintre acele amintiri. Nu stiu cum sa mi-l scot din minte,zice putin disperata. Oricât as vrea,e acolo,înțelegi? Chiar daca mi-a făcut rău,inca e acolo stii?intreaba si clipește de cateva ori,dupa ochii ei se țintesc in ai mei si incepe sa tremure.
-Shhh...soptesc cand incepe sa planga si o trag in poala mea.
O strag in brate si incep sa o legan. Imi bag nasul în parul ei si o sarut in timp ce o las sa se liniștească.
-Am fost slaba si inca continui sa fiu,zice si oftez subtil.
-Daca erai slaba psychi mou si acum te mai aflai langa el.
Ridica privirea si ii sterg lacrimile de pe obraji.
-Mie nu imi lași impresia asta pentru ca ai avut curajul sa te smulgi din acel Iad.
-Cu ajutorul lui Boris,contraataca de parca tine morțiș sa ii scot ochii.
N-am sa o fac oricât ar incerca ea lucrul asta. Vrea sa ma provoace. Sa imi arunce în fata tot noroiul ca sa ma îndepărteze de ea. Fiindca se considera nedemna de mine. O mare prostie daca ma întrebați pe mine. Trecutul nu il putem schimba orice am face,dar putem oricând sa luam alte alegeri in prezent pentru a ne schimba viitorul. Iar blonda mea si-i l-a schimbat imediat ce a luat hotărârea de a veni în România. Chiar daca n-am gasit-o din prima clipa in care a făcut lucrul asta. Dar o data ce a luat decizia de a pleca din Rusia,pasii i-au fost indreptati spre ceva mai bun,iar in intunericul ei,m-a găsit pe mine.
-De aia exista oameni in jurul nostru,ca sa ne ajute cand avem nevoie,spun si isi muta privirea de pe mine. Asculta psychi mou,ii cer si o prind de barbie,dupa ii intorc usor capul spre mine. Ce e important este ca ai avut curajul sa pleci. Nu contează dacă ai facut-o cu ajutor sau nu. Contează ca ti-ai dorit sa dispari de acolo.
Inghite cu dificultate,iar lucrul asta imi pune un semn de întrebare.
„Nu e toata povestea...încă ascunde lucruri de mine...”
-Ce mai e?intreb si se blochează.
Ii aud respiratia cum i se poticneste in gat,iar inima i se oprește pentru cateva clipe in piept.
-Nirvana...soptesc si inspira brusc,apoi clatina din cap.
-Nu stiu cum sa scap de el,raspunde cu voce sparta.
-Te ajut eu,zic si face ochii cat cepele. Știi ca am sa-l omor,nu?intreb fara nici o inflexiune in glas.
-N-ai cum sa omori un politician al Rusiei,zice si bufnesc in ras. Zagreus!tipa si o privesc amuzat. Serios! Dacă dispare subit de pe fata pământului tot mapamondul o sa vorbească despre lucrul asta!
„Mi se rupe mie de mapamond si de toti dracii din el. Jegul ala infect nu scapă de mana mea. Am sa devin cel mai mare cosmar al lui.”
-Te rog...trebuie sa existe o alta cale,imi spune si clatin din cap.
-Eu nu știu alta cale,agapi mou. Ori mor pentru tine,ori omor ceea ce ti-a făcut sau vrea sa-ti faca rau. Alta cale nu exista.
-Poftim?intreaba ca trasnita. De ce nu?
Ranjesc in coltul gurii.
-Fiindca,tata e un Dima,dar mama e o Chronis,psychi mou. Si ai sa afli în scurt timp ce inseamna sa faci parte din aceste doua familii. Pentru ca mâine am sa te duc intr-o casa de nebuni.
Isi inclina capul intr-o parte si ma priveste exact ca pe unul scăpat de la balamuc.
Ma umfla rasul.
„Lasa psychi mou...nu înțelegi acum,dar mâine cu siguranță ai sa o faci. Daca ai trăit pana acum intr-o nebunie,in scurt timp ai sa descoperi un alt fel de soi de-al ei. In scurt timp am sa-ti fac cunostinta cu o nebunie ce sigur o sa-ti prindă bine. Una ridicata la rang de arta.”