Capitolul 1

562 66 14
                                    

Nirvana:

Mormai imediat ce deschid ochii din cauza razelor puternice ale soarelui ce intra prin ferestrele larg deschise,apoi plescai din buze cand imi simt gura si limba uscata,dupa injur in gand de mama focului cand o durerea îngrozitoare de cap ma cuprinde.
-Ce dracu?intreb ragusit in timp ce ma ridic cu greu din pat si imi îndrept pasii impleticiti spre baie.
Incep sa-mi frec tâmplele in incercarea de a-mi aduce aminte ce naiba am făcut aseară,pentru ca ma simt ca dupa o betie crunta,doar ca eu de fel nu beau mai mult de un pahar sau doua de vin. M-am imbatat o singura data în viata mea pana sa nu mai stiu de mine si mi-a fost de ajuns. Am facut-o cand am împlinit 18 ani,iar ala a fost startul meu spre decădere. Din acea zi am început sa merg pe pavajul aurit al Iadului,pana m-am pierdut pe mine.
-Fir-ar sa fie...gem frustrata cand nu găsesc nici un mic detaliu in mintea mea încețoșata cu privire la cele întâmplate aseară.
Efectiv nu-mi aduc aminte nimic.
-Ce?intreb ca trasnita cand ma opresc in fata chiuvetei si imi privesc chipul in oglinda.
Tot machiajul imi e întins pe fata,iar ochii imi sunt rosii si injectați. Nu am fata unei femei mahmure,am fata uneia ce a tras pe nas.
„Ce naiba s-a întâmplat aseară??? Ceea ce vad nu e bine...nu e bine absolut deloc...”
Inghit in sec in timp ce imi studiez chipul in amanunt si o stare de panica ma cuprinde. Continui sa ma gândesc la cele petrecute aseară,dar totul e înca in ceata. Vad doar umbre si siluete neclare ce se unduiesc pe langa mine si imi dau seama ca acele trupuri aparțin colegelor mele dansatoare,dar in rest nimic nu e clar in mintea mea. Incerc sa ma agat de orice detaliu,dar sunt in plop si plopul in aer.
Teama o simt cum incepe sa-mi încolțească in suflet,iar stomacul ajunge sa mi se revolte din cauza fricii cand ma prind despre ce este vorba.
„Am fost drogata! Dar cum?? Lucrez la cel mai securizat club din oras,iar ai mei nu pot calca nici unul pragul lui. E adevărat ca tot încearcă de câțiva ani sa o facă,dar niciodată n-au reușit. Asta pana aseară se pare. Fiindca doar lui ii place sa bage astfel de substanțe in mine.„
Imi aduc aminte foarte bine prima data cand a facut-o si stomacul incepe sa mi se întoarcă pe dos.
-Fir-ar!musc cuvântul si ma reped asupra vasului de toaleta.
Ma aplec asupra lui si incep sa-mi vars mațele. Ma las in genunchi si cu degetele tremurând incep sa-mi pipai trupul ce inca e imbracat in costumul de dansatoare. Spaima creste cu fiecare clipa mai tare in mine,pentru ca imi este foarte frica sa nu găsesc vreo urma de abuz pe trupul meu. Incep sa caut cu disperare orice mic semn pe pielea mea care sa-mi dea de înțeles dacă cel ce m-a adus in starea asta de a uita tot,a si profitat de mine,dar cand nu găsesc nici măcar o zgârietura,imi duc o mana in dreptul pieptului si rasuflu usurata. Asta după ce termin sa vomit si ce am mâncat acu 2 zile la prânz.
Ma ridic de pe jos si ma postez din nou in fata chiuvetei. In timp ce ma spal pe dinti si pe fata incerc din nou sa-mi dau seama ce naiba s-a întâmplat cu mine in ultimele ore,dar oftez înfrântă cand inca o data nu găsesc nici un răspuns.
Cu mișcări mai mult in reluare,imi dau costumul din noua piese jos si il privesc cu tristețe.
E strălucitor,dar măcar el sa fie asa,dacă eu mi-am pierdut din strălucire o data cu cel ce m-a frant cu zâmbetul pe buze.
-Il urăsc...scrasnesc din dinți,apoi clatin din cap încercând sa alung orice gând despre el.
Incep sa injur imediat ce termin sa-mi scutur capatana,pentru ca ametesc si ma impleticesc putin in propriile picioare,dar cand reusesc sa-mi revin,pun costumul negru batut in cristale pe dulăpior din colt si intru la duș.
Ma spal cu apa calaie incercand sa ma dezmeticesc putin,iar cand sunt gata,ies si ma infasor intr-un prosop auriu.
„O sa ziceți ca sunt nebun pentru ca am un prosop auriu,ei bine...nu e al meu. Patronul ce deține clubul in care eu sunt dansatoare,e innebunit dupa lux si dupa aceasta culoare,ce pe alocuri a imbinat-o foarte bine cu câteva nuanțe intunecate.”
-Anna!!!!aud o voce joasa de dincolo de usa camerei mele si cateva batai puternice în ea.
O recunosc. Stiu cui aparține. E a îngerului ce a reușit sa imi ofere un acoperiș in Iadul in care am căzut de cand am împlinit 18 ani.
Boris Berezovsky.
Si nu...nu pianistul rus. Este si el tot rus la radacina,dar nu e pianist. El este șeful meu si prietenul cel mai bun din copilărie.
Am fost vecini pana la 18 ani si am amandoi provenim din familii foarte influente si cu prestanta din Moscova. Doar ca el a preferat sa se desprindă de lumea aia ce la suprafață e poleita cu aur si de 10 ani locuieste în România. Mai exact în Iași. Orașul celor 7 coline ii este noua casa,iar de 3 ani a devenit si a mea cu ajutorul lui. Dar sa nu va imaginati ca e vreun sfant. Fiindca nu este. De aceea are grija de clubul in care lucrez. S-a întâlnit întâmplător cu cel ce il deține si câștigându-i in timp încrederea,a ajuns sa devina mana lui dreapta. De aceea eu am protecție in acest club. Datorita lui am o casa si un loc de munca,fiindca pe patron nu il cunosc,dar nu știu dacă i-ar face placere sa audă de pericolul ce ma pândește la fiecare colt. Nu cred ca i-ar place sa stie ce oameni am pe urmele mele,dar asa cum am spus,nu l-am văzut niciodată,insa Boris e omul ce se ocupa de afacerea lui si cel ce tine pericolul departe de mine.
-Anna!zbiara de data asta în vreme ce eu ma apropii de usa.
-Acum!zic,iar dupa alti cativa pasi,deschid usa. De ce nu ai intrat?Era descuiata,ii spun muntelui de om din fata mea.
-Am vrut sa fiu un gentleman,raspunde pe un ton tăios si fac un pas în lateral ca sa-l las sa intre in camera. Cum te simți?intreaba si inspir adânc.
-Nu ma simt bine,recunosc si inchid usa dupa el.
Imi arunca o privire cercetatoare,iar ochii lui albăstrii si reci,ii simt cum taie în mine,dar cu toate astea nu ma sperie.
Il cunosc.
Satenul a cărui chip zici ca e angelic,are niște ochi oteliti ce te fac sa simți pericolul prin fiecare por,insa eu sunt învățată cu asemenea oameni in jurul meu. E adevărat ca am crescut intr-o bula a mea si cu toate ca viata mi-a fost roz pana la o anumita varsta,știam ca dincolo de bula in care ma aflam,raul pândea pe la toate cotiturile,iar intr-o zi chiar a reușit sa patrunda in lumea mea si sa mi-o întunece.
-Ce s-a întâmplat aseară?intreb si vad muschii pe maxilarul lui cum incep sa zvacneasca.
-Stai jos,imi ordona.
Ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap atunci cand il aud si nu de frica,ci pentru ca sunt sigura ca starea de rau mi s-ar agrava.
Ofrez zgomotos in schimb si fac ce-mi cere. Ma asez pe marginea patului tapitat si incep sa ma joc cu marginea prosopului de pe mine.
Boris se postează in fața mea si se lasa pe vine.
-Sa nu te panichezi,bine?imi cere,iar tonul de data asta ii suna putin mai dulce,dar cu toate astea inima mi-o ia razna cand il aud.
„Daca imi zice sa nu ma panichez,deja ma gândesc la ce-i mai rau.”
-Nirvana!ridica vocea si ma prinde de maini,iar eu clipesc buimaca de cateva ori,dupa realizez ca trupul imi tremura ca varga.
-Spune-mi!ii cer cu sufletul la gura.
Maxilarul din nou incepe sa-i zvacneasca,iar ochii ii devin furtunosi. Scot un țipat fiindca stiu exact ce nume urmează sa i se desprindă de pe buze,iar bratele lui se strang imediat in jurul meu.
-Nu am sa-l las sa ajungă la tine,maraie in urechea mea.
-A fost aici aseară?ingaim cu greu si teroarea se simte foarte clar in glasul meu.
-Nu el. Un om de-al lui a reușit sa patrunda in club si te-a drogat.
-Vai!strig si incep sa respir superficial in timp ce inima o simt cum mai are foarte puțin și o sa-mi crape in piept.
-Dupa ce te-am adus in camera si m-am asigurat ca ești bine,am ieșit din club sa vad cine da târcoale,continua si incep sa ma cutremur mai tare la pieptul lui. L-am văzut,Anna...era peste drum.
„O nu!!!! Niciodata nu a venit în persoana sa vadă ce fac sau unde stau,ori unde lucrez. Mereu isi trimitea săgețile. Dar acum??? Acum e grav!!!! E foarte grav!!!!”
-Doamne...soptesc îngrozită. Dacă,Darko a fost aici...nu o sa dureze mult pana cand clubul o sa sara in aer,continui cu voce tremurand.
-Darko Baconski,nu e un idiot,Anna...ma dojeneste ca pe o copila.
„Stiu prea bine cine e Darko Baconski. E fratele meu vitreg si deși numele lui înseamnă,dar sau cadou,pentru mine reprezinta dracul ce mi-a frant aripile. Cel ce m-a făcut sa decad. E monstrul ce mi-a ruinat viata. E un coșmar.”

************************************

Nirvana:

Nirvana:

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


Darko:

Boris:

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


Boris:

Boris:

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Foc pe suflet 🔞 Vol 14 Where stories live. Discover now