Sarada nu ştie cât timp s-a plimbat înainte şi înapoi în fața biroului tatălui ei.
Muscându-şi unghia degetului mare, agitată, ea a continuat să recite cuvintele pe care i l-ar fi spus lui Sasuke, în încercarea de a măcar să se răzgândească.
,,Sarada-sama", a strigat-o pe nume Aoda, majordomul familiei lor, întrerupându-i şirul gândurilor. "Cred că ar fi cel mai bine să-i spui Maestrului cum te simţi de fapt. El şi-ar asculta mereu fiica."
Oftând, Sarada îl înfruntă pe bătrân. Ea a observat dungile albe de pe părul lui întunecat, care prezentau semne de îmbătrânire. Erau linii slabe ici si colo care îi împodobeau fruntea și gura, dar asta îl făcea să pară mai înțelept.
Aoda a slujit clanul Uchiha de ani de zile. Dacă mă gândesc bine, Sarada nu știe exact de cât timp. Tot ce știe este că Aoda a fost cu familia chiar înainte de a se naște.
„Nu știu ce să zic despre asta...” a răspuns Sarada în şoaptă dar a fost suficient ca servitorul loial să audă.
Cu toată sinceritatea, ea nu este sigură dacă tatăl ei i-ar asculta cererile. Cunoscându-l pe Uchiha Sasuke, odată ce şi-a pus mintea pe ceva, nimeni nu poate să-l schimbe.
Dar, dacă ar fi fiica lui... atunci poate că tatăl ar fi luat în considerare?
Ea credea.
Aoda o privea în tăcere pe fiica Stăpânului său, până când Sarada a decis să bată la usa de lemn.
- Intră, spuse o voce severă din spatele ușii închise.
Dacă ar fi o altă persoană, poate s-ar gândi de două ori înainte de a intra în biroul șefului clanului Uchiha. Se simte ca şi cum ai intra într-o cameră cu un şarpe flămând gata să te devoreze întreg, dar Sarada știe că este diferit când vine vorba de ei. Ea și Sakura.
Uchiha Sasuke poate părea stoic şi intimidant, dar este total diferit când vine vorba de cele două persoane, cele mai importante din viaţa sa.
"Papa..."
Sarada înghiți nodul care se forma în gât. Ochii tatălui ei o priveau complet în timp ce ea se îndrepta încet spre scaunul liber de pe canapea.
Ea stătea liniştită. Jucându-se cu degetele, a îndrăznit să încerce să-l privească pe Sasuke în ochi.
Ea a fost prima care a întrerupt contactul vizual.
Pe de altă parte, Uchiha Sasuke îşi studia fiica așa cum studiază de obicei propunerile de afaceri care se adunau pe masa lui.
Dacă ar fi Sakura... ce ar spune?
Asta avea în minte Sasuke. Bineînțeles că nu vrea ca fiica lui să fie departe de ei, dar dacă acesta este singurul mod de a o proteja, așa să fie.
O tăcere grea îi cuprinse. Sarada i-a fost teamă că curajul pe care l-a adunat intrând în biroul tatălui ei va ajunge să fie irosit, așa că a deschis gura să vorbească.
„Tată, eu...” Mușcându-şi buza de jos, se îndemnă să continue, în ciuda bătăilor inimii din cauza nervozităţii. „Nu vreau să intru în acea academie!"
" Konoha este o școală de elită, Sarada. Siguranţa elevilor este cea mai mare prioritate a lor. Ceva pe care şcoala ta actuală nu poate oferi", a răspuns Sasuke calm.
"Dar, sunt deja la mijlocul anului școlar! Chiar trebuie să mă transfer mâine?" ea a întrebat.
"Cu cât mai repede cu atât mai bine." Sasuke se ridică. "Sarada, sunt oameni care ar face orice doar pentru a vedea căderea clanului Uchiha. Și atâta timp cât nu am scăpat de ei, vei rămâne la academie."
