𝐌𝐚𝐟𝐢𝐚 𝐓𝐡𝐞 𝐔𝐧𝐝𝐞𝐫𝐰𝐨𝐥𝐫𝐝 𝐨𝐟 𝐈𝐭𝐚𝐥𝐲

Capitolul 1 - " Come Home"

CAPITOLUL UNU " COME HOME"

Isabella Pov

" Isa, te rog!" se milogește Scarlett ca un copil mic " Nu in fiecare zi Caleb ma invita in oraș."

Îmi dau ochii peste cap si las un oftat sa îmi părăsească buzele " Scarlett, te-a invitat pe tine nu pe mine"

" Nu este o întâlnire in doi, pur si simplu m-a invitat la cafenea înainte de cursuri, ținând cont ca prietenii lui vor fi acolo așa ca nu poți spune ca ești in plus."

" Asta e si mai rău!" exclam " Dumnezeu știe ce prieteni perverși are Caleb, adică doar din vedere am putut sa mi dau cu părerea ca sunt niște baieti in călduri."

Scarlett chicotește si își pune mana peste a mea " Nu ma lăsa singura printre golanii aia." spune pe un ton rugător.

La asta nu m-am gândit, chiar nu as putea sa o las singura cu Caleb si gașca lui de băieți rai, dacă o răpește sa ne răpească pe amândouă. " Fii sigura ca vin. Nici gând nu te voi lasă singura cu ei."

După alte trei ore de bârfit am ajuns la concluzia ca cine suntem noi sa ne dam cum părerea, este viața lor. Leneșă urc scările pana la mine in camera cu gândul de a face un duș si sa ma las prada somnului.

༻•••༺

" Isabella, trezește-te!" aud o voce vagă care îmi tot pronunța numele urmată de niște oftaturi. " Dacă nu te trezești, te asigur ca nu o sa mai fie nevoie sa îți faci dus." spune si ca prin minune tot somnul meu dispare si ma ridic instant in fund.

" Cât e ceasul?" mormăi cu ochii închiși

" 06:04." exprima Scarlett iar ochii mi-se deschid largi. " Da-te frumos jos din pat si fuguța la baie, între timp eu pregătesc micul de jun. " bâgui niște cuvinte nu prea frumoase in timp ce ma îndrept spre usa băii. " In aproximativ 45 de minute trebuie sa fim la cafenea." țipă de jos.

Las cămașa de noapte sa alunece pe jos si fac un pas in cabina. Setez apa si ma bucur de putinele minute petrecute sub picăturile călduțe ce cad pe pielea mea de gaina.

༻•••༺

     Îmi trag centura de siguranța si bag cheia in contact, îmi întorc privirea spre Scarlett care privește in gol. " Draguto, ești in regula?" o întreb in timp ce o înghiontesc cu cotul.

     Își scutura robotic capul pentru a iesi din transă " Oh, da... adică nu." spune oftând lăsându-și capul in jos.

     " Scuipa tot." spun pe un ton serios iar ea se își ridica capul cu o expresie de nedescifrat.

     " Dacă după întâlnirea" face o pauza inspirând " Nu vrea sa ma mai vadă? Doar ai văzut ce fete se țin după el.."

După părerea mea, si nu o spun pentru ca îmi este prietena, Scarlett este o fata minunata, are parul nici lung nici scurt blond- argintiu, un breton cu cărare pe mijloc care are un efect de " wave's", ochii mari de un albastru superb si buze pline. Iar la corp nici nu se pune problema, sânii medii, talie subțire, fese generoase si picioare lungi.

     " Atunci, Caleb ar trebuii sa facă o vizita la o clinica oftalmologica." spun iar fața i se înseninează iar eu răsuflu usurata.

Cafeneaua situată vizavi de facultate este una modernă si primitoare, parchez mașina si coboram. Amândouă tragem aer in piept si intram pe usa. In câteva secunde scanez încăperea si persoanele din ea pana când sunt trasa de prietena mea spre o masa cu 3 baieti.

      " Scarlett, am crezut ca nu mai ajungi." spune un baiat blond înalt cu ochii negrii. Probabil e Caleb după cum roșește si chicotește Scarlett.

      " Stii si tu cum e traficul de dimineața.." se scuza ea.

Caleb o așeaza pe prietena mea pe scaunul liber de lângă el iar eu ma așez între doi blegi care rânjesc de când am intrat in cafenea. Scârbos.

      " Tu trebuie sa fii, Isabella, nu?" ma întreabă blondul din fața mea. Ii zâmbesc si afirm printr-o mișcare a capului. " Mmm... nu ești din America nu?" Intervine un flăcău de stânga mea.

      "  De ce ai spune asta?" il întreb înapoi.

      " Tenul bronzat, numele si accentul te dau de gol, dulceața." exclama si imi da o șuvița de par după ureche.

       " Mdeah.. m-ai prins." spun nonșalantă sperând sa înceteze cu întrebările stupide.

       " De unde ești?" intervine celălat baiat din dreapta mea.

        Din răsputeri încerc sa ma abtin sa nu imi dau ochii peste cap si las un zâmbet fals sa se așterne pe buze. " Italia." spun scurt si imi duc cafeaua la gura.

Amândoi dau din cap si își reiau conversația. Tot ce vreau acum e  sa fiu in pat scufundată in așternuturile mele pufoase, înconjurată de dulciuri si serialul meu preferat, dar momentan sunt ocupată sa urmăresc sărutul pasional dintre Scarlett si Caleb.

༻•••༺

Îmi scriam ultimele cuvinte in eseul pe care trebuie sa îl predau mâine, telefonul începe sa vibreze îl iau si citesc apelantul - Carlo Rossi. Oftez si apas butonul verde.

      " Buongiorno signorina Isabella "  îmi dau ochii peste cap, știe foarte bine ca nu suport sa mi-se adreseze așa.

      " Buna Carlo, ce mai faci?" întreb pentru a nu părea o nesimțita si sa nu îl întreb defapt ce vrea.

       " Isabella, signor Ernico m-a rugat sa îți comunic ca mâine la ora 12:00 aveți programat zborul către Sicilia." spune si Închide înainte sa mai spun ceva.

        Cum așa? Adică de ce sa ma întorc? Si de ce m-a sunat Carlo si nu bunicul? Cedez nervos si încep sa îmi zbat picioarele de parchetul lucios, mormăind ma îndrept spre debara si scot o geanta de mărime medie, nu am de gând sa rămân prea mult.

          Îmi pun pijamaua, câteva rochii, fuste, pantaloni, tricouri, lenjerie, sandale si nelipsitele produse de skin-care. Închid geanta si o las lângă usa, imi setez alarma si ma las purtată in lumea viselor.

——————————————————————

Si primul capitol este gata, o parere as dori.