Mămică din întâmplare

Capitolul VII

"Ce dulci sunt!"

Sorana vorbeste intr-una despre cat de dragalasi sunt Sarah si Timy.

"In doua zile ma externez."

"Aha."

"Vreau si eu sa ii tin."

Se plange Jenny.

"Oh,bine."

Ii da cu atentie copiii. Sunt atenta la fiecare miscare. Poate asta inseamna sa fi mama. Acum inteleg ce inseamna cu adevarat cuvantul "mama".

"Dati-mi inapoi. Deja mi-e dor de ei!"

Ma plang mai rau ca un copil mic. Jenny chicoteste.

"Sa te vedem cand o sa inceapa sa mearga. O sa fi cu ochii pe ei la fiecare pas."

Chicotim toti.

"Mami! Vreau sa ii tin si eu."

Jenny se lasa pe vine si o lasa pe micuta Evelin sa ii vada mai bine. Ii mangaie pe cap si se joaca cu degetele lor micute.

#Dupa doua zile#

Cat ma imbrac eu Sorana are grija de gemeni. Imi iau un tricou de un galben pal,niste colanti grii si o vesta de culoarea colantilor. Am primit cel mai frumos cadou de ziua mamei,pe cei doi gemeni. Mi iau inapoi de la cea mai buna prietena.

"Las' ca o sa ii ti destul timp in brate cand o sa ajungem acasa."

O calmez pe Sorana.

"Vreau si eu o pufosenie!!"

Chicotim si astept ca ea sa ia valiza de pe pat.

Urcam in lift si apasa butonul ce indica receptia. Merg la asistenta ce sta la un birou.

Dupa ce ma externez ma duc spre masina. Asez gemenii in scaunul dublu special pentru bebelusi. Urc in fata si o astept pe Sorana ce se chinuie putin sa puna valiza mea in portbagaj.

Dupa ce a trecut primele ore de cand am nascut,Sorana s-a dus in fuga acasa sa imi ia ce trebuie. Asa m-am ales cu o valiza.

Urca si ea la volan apoi pornim.

Ajungem acasa. Cobor din masina apoi deschid portiera din spate. Imi iau cu grija copiii.

"Buna venit acasa,Sarah si Timy!"

Pasesc in sufrageria spatioasa. O astept si pe Sorana sa vina. Si vorbind de ea tocmai ce intra pe usa cu valiza.

Merg la mine in camera ca sa pot ajunge in camera lor. Deschid usa cu piciorul deoarece mainile imi sunt ocupate. Ii asez in paturile lor. Ma uit la copiii mei. Pana la urma nu regret ca am pastrat copiii. Deja m-am atasat extrem de mult de ei. Sorana isi face si ea aparitia.

"Maine merg sa le iau lantisoarele."

"Ok."

"Ar trebui sa te odihnesti. A fost o zi obositoare."

"Este abia ora 15. Mai stau putin cu ei apoi ma culc."

"Cum vrei tu."

"Mi-e foame."

"Ce vrei sa mananci?"

"Vreau pui la cuptor."

"Te chem eu la masa."

"Bine."

"Pa,mamico!"

"Pa,matusico!"

Sarah incepe sa dea din manute apoi incepe sa planga. Imediat, Timy incepe si el sa planga. Ii iau repede in brate di incep sa ii legang.

"Nani,nani.."

Usor,usor se calmeaza. Ii asez in patuturi si aprind veioaza ce lumineaza slab camera. Ma asez pe fotoliul de langa patuturi. Somnul isi face prezenta,luandu-ma departe de lumea asta.

ΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔ

Am scris si acest capitol. (Wattpad-ul nu prea merge si nu ma lasa sa pun poze ).Cred ca am fost mai nerabdatoare decat voi in legatura cu bebelusi. Cum vi s-a parut?

Chiar imi pare atat de rau ca acest capitol este atat de scurt. Nu pot sa postez des daca vreau sa scriu mult. Imi cer scuze si pentru greseli. Cum am mai spus o sa corectez capitolele cand o sa termin cartea.

Va pup! Si un mic anunt:o sa postez dupa 18 iunie. Sa nu va suparati pe mine.