Mămică din întâmplare

Capitolul V

Ma uit mai atenta la plic. Numele matusii scris ma surprinde. Desfac plicul si gasesc cateva fotografii si o coala. Ma uit la poza. Sunt cu mine si cu ai mei cand eram mica. Le las laoparte si ma uit la coala. O scrisoare.

"Hei,Dianna. Stiu ca acum esti mare si esti departe de mine. Din cate am auzit te-ai mutat cu prietena ta. Chiar ma bucur. Stiu ca te surprinde plicul. Cum sti ca eu aflu intotdeauna tot am aflat si de sarcina ta. Te credeam mai serioasa si cu capul pe umeri dar se pare ca m-am inselat. Nici acum nu imi revin in soc. Ai doar 18 ani. Stiam ca aveai alte planuri de viitor iar acesta nu includea si o sarcina.
Parintii tai sigur sunt dezamagiti de tine.

        Matusa ta,Clara."

Da ,sigur. Dupa atatia ani matusa isi aduce aminte de mine si imi trimite o scrisoare care zice ca e dezamagita de mine. Sa o cred...
Parintii mei sigur sunt dezamagiti de mine dar incerc sa trec peste.

"S-a intamplat ceva?"

Sorana se uita la mine.

"Matusa si-a adus aminte de mine dupa atatia ani."

"Cred ca a aflat cati bani ai si d-asta."

"Asa-i."

Bag toate in plic si le arunc la cosul de gunoi. Imi pun mana pe burtica si mangai usor. Timpul va trece ca gandul iar cei doi ingerasi se vor naste. Un zambet imi apare pe fata.

Cand o sa ma intorc inapoi o sa ii arat lui cum e sa fi umilit si jicnit in ultimul hal. O sa il calc in picioare.

Las gandurile in legatura cu Jon departe si merg la mine in dormitor. Ma asez pe pat si ma uit la usa ce duce spre camera viitorilor mei copii.

#Dupa cinci  luni#

Razele rebele ale soarelui isi fac aparitia in camera mea ,deranjandu-mi somnul dulce. Deschid ochii si ii inchid la loc pentru un moment din cauza luminii. Cu greu ma ridic putin ,stand in fund. Burtica mea mare ma bucura in fiecare dimineats in care deschid ochii. Realizez ca mai sunt doua luni pana cand voi naste. Timpul trece prea repede.

Revenind la prezent,ceasul arata ora 8 dimineata. Sorana pleaca la facultate in doua ore. Ma ridic cu greu din pat. Pasesc lent spre sifonier si scot ceva de imbracat si ma incalt cu niste balerini. Merg in baie si ma spal pe dinti si pe fata.

Dupa vreo ora in care m-am chinuit sa ma imbrac si sa fac rutina de dimineata merg in bucatarie. Ma decid sa fac doua boluri de cereale.

O Sorana somnoroasa se taraste pana in bucatarie.

"Neata!"

Vocea ragusita i se aude.

"Neata!"

"Ce fac nepoteii mei?"

"Sunt cuminti."spun mangaindu-mi cu o mana burtica.

"Ce nepotei cuminti am eu!"

Chicotesc si asez cele doua boluri cu cereale pe masa. Ma asez si eu ca apoi sa incep sa infulec.

"Spal eu vasele."

Ma anunta Sorana. Se ridica apoi ia vasele si se duce la chiuveta.

Ma ridic de pe scun si merg in sufragerie. Deschid televizorul si las pe un program ce prezinta stirile matinale.

"Gata! Eu ma duc sa ma imbrac ca in jumatate de ora trebuie sa fiu lsa facultate."

"Ok."

Dupa vreo douazeci de minute,Sorana iese din dormitorul ei. Este aranjata ca intotdeauna.

"Ce vrei sa iti iau dupz ce termin cursurile?"

"Vreau niste iaurt cu fructe."spun cu o voce inocenta.

"Ok. Pa,vaco!"

"Pa,vaco!"

"Va iubesc!"

"Si noi te iubim!"

Iese din casa. Chicotesc usor zpoi ma asez mai comod pe canapea.
Imi voi petrece ziua singura ca in fiecare zi de cand a inceput Sorana facultatea. As vrea sa merg in parc. Merg in dormitorul meu. Iau o posetuta mica in care imi bag niste servetele umede,cativa bani si telefonul.
Incui casa si pornesc spre parc.

Parcul...
Copiii impreuna cu parintii lor se plimba pe alei. As fi vrut sa fie si ls mine asa. Alte femei insarcinate se plimba cu iubitul sau cu sotul. O lacrima imi strabate fata cand ma gandesc ce o sa le spun copiilor mei cand o sa ma intrebe de tatal lor. Ce o sa le spun? Ca ei au fost o greseala in adolescenta? Nu,cu siguranta nu asta.

Lasand gandurile deoparte ma asez pe o banca de culoare rosie. Locul unde stau imi da oportunitatea sa vad locul amenajat special pentru copii. Mamele se uita la ei cu iubire. Sunt atenta la fiecare pas pe care il fac micutii lor.

Inima se umple de fericire cand imi imaginez cum va fi dupa doua luni. Sa imi tin copiii in brate,sa le ofer toata iubirea si grija mea.

Un planset de copil imi atrage atentia. Un copilas de vreo trei ani a cazut si se pare ca s-a jiulit. Mama lui il ia in brate si il leagana csa sa se calmeze. Se aseaza pe o banca si se ocupa de julitura din genunchiul copilului. 

Un alt copil,un baietel,mananca vata de zahar si e murdar pe toata gura. Asta facandu-ma sa chicotesc.

Telefonul imi vibreaza,atragandu-mi atentia. Ma uit la ecran. Sorana ma suna.

"Da?"

"Ce faci,vaco?"

"Prin parc. Tu?"

"Am terminat a doua ora si m-am gandit sa te sun."

"Cati copii sunt in parc!"

"As fi vrut sa fiu langa tine dar nu pot."

"Inteleg."

"Maine trebui sa mergem la ecograf."

"Da. Sti ce m-am gandit?"

"Uimeste-ma!"

"Ma gandeam ca doamna Hill sa fie nasa copiilor mei. Ce zici?"

"Da. E chiar draguta ideea."

"Maine ii spunem."

"Da."

"Pa,fata!"

"Pa!"

Inchid apelul apoi ma decid sa mai fac o mica plimbare pe alei dupa care plec acasa. Desi este noembrie tot ies afara. Mult mai bine decat sa stau in casa.

Dupa o jumatate de ora ajung acasa. Sorana mai are doua ore. As putea sa vad un film in timpul asta.  Soneria se aude iar eu ma incrunt. Cred ca este ziarul deoarece nu l-am primit. Ma ridic cu greu de pe canapea. Ajunsa in fata usii rasucesc cheia ca sa deschid casa. Deschid usa si ce vad ma surprinde.

ΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔΔ

Hei cititori! Scuzati-mi greselile! Nu am avut timp sa il corectez dar o sa o fac candva. Vreau si eu cateva pareri deoarece imi place sa va citesc comentariile dar sa va si raspund. Vot daca va placut. Stiu,este cam plictisitor capitolul dar scopul meu este sa aiba peste treizeci de capitole si las actiunea pentru mai tarziu. Va pup si va astept comentarile.

Iuliana_XD