Mămică din întâmplare

Capitolul VII

#Dupa doua luni#

Stau pe canapea impreuna cu Sorana. Saptamana asta trebuie sa nasc dar nu azi. Ne uitam la un film de actiune.

#Sorana povesteste#

A trecut o ora de la film. Prietena mea ma i-a prin surprindere cand imi prinde incheietura foarte puternic. Ma intorc la ea. Se pare ca a venit momentul. Ce speriata sunt! O tin strans de mana si sun la ambulanta. In cateva minute Dianna este asezata pe o targa. O tin strans de mana in timp ce iesim din casa. Urcam in ambulanta.

Ajungem la spital in cateva minute. Diannei i s-a rupt apa. Sunt prea stresata. O duce in sala de nasteri iar pe mine ma lasa in hol. Fug spre niste scaune albastre. Ma asez dar nu stau mult. Ma plimb de colo-colo agitata. In cateva minute doctorul iese fin sala. Fug la el.

"Domnule doctor?"

"Cine sunteti?"

"Prietena Diannei."

"Aha. Copiii sunt bine iar Dianna la fel. Asteptati zece minute si apoi o sa vina o asistenta va va conduce spre salonul ei."

"Bine. Multumesc!"

Aproba din cap si pleaca.

Dupa zece minute o asistenta de varsta a doua vine la mine.

"Domnisoara Sorana?"

"Da."

"Dianna este la salonul 315 de la acest etaj."

"Multumesc."

"N-aveti pentru ce."

O i-au la fuga spre salonul unde se afla cea mai buna prietena a mea. Deschid usa usor. O vad stand in pat,tinant la piept doi ingerasi. Ma apropi incet. Imi zambeste emotionata. Ii intorc gestul zambindu-i.

"Buna!"

Sopteste si se uita la mine. Usa este deschisa iar pe ea intrand Jenny,Evelin si Scott. Fetita tine in brate un urs mai mare decat ea,Scott are un buchet mare de trandafiri albi iar Jenny tine baloane albastre,roz si albe.

"Hei!"Spun cei trei in cor.

"Buna!"

Dianna vorbeste in soapta.

"Buna!"

Ii salut eu apoi ma duc mai aproape de Dianna.

"Vreau sa ii vad!"

Vocea dulce a Evelinei se aude incet. Lasa ursul langa pat si se ridica pe varfuri ca sa vada ingerasii.

"Cum ii cheama?"

"Sarah si Timy."

Cei doi nou-nascuti sunt imbracati identic aproape doar ca fetita are caciulita este roz iar a baiatului este albastra.

"Ce micuti sunt!"

"Si tu erai asa."

Se aude vocea lui Scott. Jenny o pupa pe Dianna pe obraz apoi leaga baloanele de pat. Dupa aseaza buchetul intr-o vaza alba de langa geam.

"Vreau sa ii tin in brate."

Spun dintr-o data plina de entuziasm. Imi este putin frica sa tin micutii astia in brate.

#Sorana povesteste#

Sunt prea slabita asa ca o rog pe ea sa ii ia din bratele mele. Sunt un pic cam speriata de ei deoarece mi-e frica sa nu ii lovesc dar norocul meu este ca nasa a avut si ea un bebelus. Jenny o ajuta pe Sorana sa tina bine in brate copiii. O lacrima de fericire isi face aparitia. Cat am asteptat momentul asta...