Hellen Brooks (de Hazzy B.)

Capitolul 7

Chloe Sallinger are 17 ani și locuiește într-o casă mare din centrul orașului. Tatăl ei este primar, iar mama ei antrenoare de gimnastică. Fata își retușează pentru ultima dată machiajul, înainte să iasă din casă. Sare peste micul-dejun și se gândește serios să nu mănânce nici prânzul.

Poartă o rochie albastră și pantofi cu toc înalt. Are părul buclat lăsat liber, iar la gât strălucește un pandantiv cu inițiala numelui ei. Știe că frumusețea ei e singura care îi poate garanta un viitor stălucit sau o poate distruge foatre ușor.

Când era mică, mama ei a obligat-o să înceapă antrenamentele la gimnastică deoarece femeia dorea să facă din fiica ei o sportivă redutabilă care să le poarte numele peste tot, însă Chloe a urât sportul acesta mai mult decât ar fi putut să o facă un om normal. Mama ei devenise o maniacă. Îi controla fiecare mișcare, iar pogramul ei era atât de strict, încât avea impresia că și respirațiile îi sunt numărate.

A renunțat la gimnastică la vârsta de 14 ani. A fost cea mai grea decizie pe care a luat-o, dar nu mai suporta faptul că nu avea deloc control asupra vieții pe care o trăia. Mama ei a luat-o razna când a auzit dorința fetei. Nu accepta așa ceva. A închis-o în camera ei pentru o săptămână.

Într-o seară, în aceeași săptămână, Jasmine, prietena ei, i-a trimis un mesaj în care o întreba dacă vrea să meargă la o petrecere, iar Chloe nici nu a stat pe gânduri. S-a asigurat că toată lumea doarme, iar ea s-a strecurat afară din casă.

În unele momente se gândește că mai bine nu mergea niciodată la petrecerea aceea. Acolo l-a cunoscut pe Javier, băiatul cel mic al lui Casper. Atunci el avea 17 ani, dar nu era cu nimic diferit față de cum e acum. În seara respectivă sărbătorea ieșirea lui din arest, chiar dacă stătuse numai o noapte. Tatăl lui se asigurase că poliția nu le va mai crea niciodată probleme, iar tânărul nu-și mai încăpea în piele.

Chloe nu-și amintește prea multe din acea noapte, dar știe sigur că la final, a plecat acasă la Javier într-o mașină scumpă cu geamuri fumurii. O întrebase câți ani are, iar ea i-a răspuns cu dezinvoltura unei persoane bete că are 16 ani, chiar dacă de fapt împlinise 14 cu o săptămână înainte. Au ajuns la el acasă, iar de acolo, fetei i s-a rupt filmul. Nu-și amintește nimic, dar poate e mai bine așa. S-a trezit dimineața într-o cameră imensă cu tablouri mari agățate de pereții albi. Era singură și brusc a cuprins-o panica.

Ceea ce a urmat a fost un coșmar pentru ea.

S-a îmbrăcat repede și a ieșit din cameră, în speranța că poate ajunge acasă înainte ca părinții ei să îi observe lipsa, însă era puțin probabil ca asta să se întâmple. A intrat într-un un hol care dădea spre șapte camere poziționate în șir. S-a gândit că ușa din mijloc duce spre ieșire, dar când a apăsat mânerul a avut parte de șocul vieții ei.

Camera era goală și întunecată. Se zărea o singură ferestruică aproape de tavan, iar un miros metalic i-a invadat simțurile. Pe podeaua din lemn de mahon erau întinși, într-o baltă de sânge, cinci bărbați. Chloe a înghețat cu mâna pe clanță. Corpurile nu păreau să fie acolo de prea mult timp. Pe unul dintre ei, fata îl cunoștea. Era domnul Adam de la benzinărie. Părea un tip de treabă și făcea una dintre cele mai bune cafele pentru șoferii care efectuau curse lungi.

Acum, Adam zăcea mort.

Chloe a început să tremure și a închis ușa. A stat pentru o secundă în loc deoarece nu putea să se miște. Ajunsese în casa unui criminal.

Când și-a adunat curajul, s-a întors, iar în spatele ei stătea Javier care o privea cu un rânjet malefic.

Șocul fetei nu se putea exprima în cuvinte. Era ca și cum se întâlnise cu moartea în persoană. Ar fi trebuit să se gândească la ceva în momentele acelea, dar creierul refuza să coopereze. Nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva și își blestema alegerea de a-și părăsi casa doar pentru a-și sfida mama.