Frați vitregi (BoyxBoy)

18

Rămân blocat și încerc să mă gândesc la ce se referă.

-Adică? Vine mai aproape de mine și mă atinge pe față cu o mână. Vrea să mă sărute, dar îmi întorc capul și nu reușește.

-Mi-ai atras atenția de prima dată, m-am îndrăgostit de tine de atunci și te vreau. Te-am vrut în fiecare zi și încă te vreau. Mă dau un pas în spate și-mi mișc capul în semn de negație.

-Nu sunt gay, de câte ori trebuie să-ți mai repet? Asta și faptul că suntem frați. Își dă ochii peste cap la ultima parte și face un pas spre mine.

-Frați vitregi și chiar crezi că-mi pasă de asta? Își pune mâinile pe fața mea și mă privește fix în ochi. Te iubesc și te vreau. Continuă acesta.

-Am înțeles asta, dar vrei să repet ceea ce am mai zis? Vreau să mă îndepărtez de el, dar mă prinde de mijloc, forțându-mă să rămân locului.

-Am înțeles asta, deși nu te cred, dar o șansă vreau. Poți să faci asta? Înghit în sec la auzul vorbelor sale și-mi cobor privirea spre un punct mort.

Să-i dau o șansă? O să ne pierdem amândoi timpu și n-o să iasă nimic bun din asta. Tot ce vom face va fi să distrugem o posibilă relație dintre frații și nimic mai mult. N-o să ajungem nicăieri cu asta.

-Dacă nu vrei, este în regulă. Zice și-mi dă drumul. Se îndepărtează de mine și mă privește ușor trist, dar cu un zâmbet în colțul gurii.

-Bine, te las să încerci. Se apropie de mine și mă sărută apărat. Îi simt mâinile pe spatele meu cum mă strâng cu putere.

(***)

-De ce ne-ați chemat pe toți? Întreabă mama și se așază lângă Gabe.

-Eu n-am zis nimic. Oliver vrea să anunțe ceva. Zic și-mi pun mâinile la piept.

Pe ușă apare și Celeste cu Mike, iae Jasmine e la culcare. Oliver vrea să-i anunțe ce urmează să se întâmple. Am încercat să-l conving că mai bine nu, dar n-am cu cine vorbi.

-Îl iubesc pe Remy, în sensul ăla al cuvântului. După spusele astea, s-a lăsat liniștea.

-Eu, când am zis că vreau un fiu gay, nu mă refeream la asta. Vorbește mama după câteva secunde de tăcere.

-Mamă, nu suntem de sânge. Aș fi vrut să spun mai multe, dar primesc un mesaj pe telefon și-l scot din buzunar pentru a vedea cine e.

-Au dreptate, nu sunt de sânge, nu văd de ce ar fi greșit că s-a întâmplat așa. Continuă conversația Gabe. L-am văzut pe Oliver cum se relaxează și mă mai liniștește după mesajul citit.

-Cine ți-a scris? Îi aud vocea lui Celeste și-mi îndrept privirea spre ea.

-FBI, nimic important. Îi răspund și-mi întorc privirea spre mama și Gabe.

-O nouă misiune? Continuă Mike și-l privesc cu o sprânceană ridicată.

-Asta vorbim noi în particular. Răspund și-i fac cu ochiul și el mă aprobă.

-Revenind, sper să fiți de acord cu idee aceasta. Reîncepe discuția Oliver și mă fac atent la el.

-Ce idee? Întreabă Celeste și mă apucă râsul.

-Oliver crede că mă poate face să simt la fel. Îmi dau ochii peste cap după ce termin de vorbit.

-Noi n-avem nimic de comentat. Aprob și continuăm să vorbim mai multe.

(***)

-Vrei să-mi zici despre ce e vorba? Îi aud vocea lui Mike și mă întorc cu fața la el. În spatele său era Celeste și-l privesc ironic. Poate veni și Oliver, n-am nimic în potrivă. Îmi dau ochii peste cap, dar Celeste îl strigă.

-Rana mea s-a mai vindecat, iar șeful a spus că ar fi o nouă misiune. O acceptăm? Îl întreb și încerc să nu-l privesc pe Oliver.

-Avem destui bani cât să trăim regește, de ce am face asta în continuare? Remy, înțeleg că vrei adrenalină, dar ai nevoie să-ți trăiești viața. Îmi dau ochii peste cap la replica lui și-l privesc ironic.

-Mike, te-am cunoscut pe la 10 ani, tu de atunci ești cu asta. Eu doar asta am făcut toată viața. Lucrez cu FBI de la 6 ani. Doar asta știu să fac. Zic și-mi pun mâinile la piept.

-Cânți și la chitară. O aud pe Celeste și-mi dau ochii peste cap.

-Pentru că a trebuit să mă infiltrez într-un club de muzică și a ajuns să-mi placă. Continui și mă ridic de pe scaun.

-Deci vrei toată viața să riști un glonț în cap? Se aude și vocea lui Oliver, iar eu îngheț. Înghit în sec și mă întorc robotic spre el.

-Azi pot fi aici, iar mâine în partea opusă a globului și să mă feresc de gloanțe, așa am trăit toată viața. Zic și-mi cobor privirea. Voi refuza misiunea, fericit? Continui cu privirea spre Mike, acesta aprobă și iese din cameră.

-N-ai făcut-o pentru el, ci pentru mine, nu? Zâmbesc în colțul gurii și încui ușa.

-Dacă aș primi un glonț în cap, atunci cum ai mai putea să-mi demonstrezi că te pot iubi? Îi simt mâinile în jurul meu și mă strâng ușor pentru a nu-mi deschide rana.

-Nu ai vrea să-ți arăt că n-ai făcut o alegere proastă? Dau negativ din cap și mă eliberez din îmbrățișarea lui. Îmi iau telefonul și răspund negativ la mesajul cu misiunea. Verific ușa din nou și mă întorc la Oliver.

-Acum poți. Zic și-mi pun mâinile după gâtul său. Acesta îmi zâmbește și mă prinde de ceafă pentru a mă săruta. Îmi place gustul buzelor sale, dar asta nu înseamnă nimic.