Frați vitregi (BoyxBoy)

1

ATENȚIE! în acest capitol pot spune anumite lucruri controversate, așa e personajul principal, și aș dori să nu-mi săriți în cap cu ceea ce e scris aici. (E posibil să regăsiți de mai multe ori acești termeni pe parcursul poveștii)

***

O zi, o oră, un minut, o secundă. Oare cât îți trebuie pentru a-ți distruge viața, dar a o salva pe alta? Eu am aflat răspunsul la această întrebare acum un an și jumătate, dar n-aș fi vrut să-l știu. Adevărul este că viața ți se poate schimba oricând la 180° și să fi nevoit să te adaptezi cu ea. Nu poți controla tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, iar asta nu trebuie să te enerveze. Viața e imprevizibilă și poate oricând lua sfârșit, așa că de ce să ne chinui s-o ținem pe un ritm normal? Eu n-am vrut niciodată să fiu normal și am încercat orice chestie trăsnită pe care o găseam, dar totul s-a sfârșit acum nici măcar 2 ani.

Privesc pe geam picăturile de apă și aștept să ajung cât mai repede la noua locuință. Stările apei în natură sunt ca viața, apa gazoasă este nașterea, apa lichidă este viața, iar gheața este moartea, apoi de la capăt, asta dacă există o a doua viață. Poate deja suntem în cea de-a doua viață, dar nu ne-o amintim pe prima. Poate avem și mai multe vieți în spate, dar nu știm noi.

Controlorul mă întreabă de bilet și-l arăt. Ce amuzant. Ne naștem pentru a muri și trăim pentru a fi sclavi. N-ai certitudinea că, dacă înveți, vei avea un loc de muncă sau că vei face bani, dar societatea asta te învață să faci, să fi un robot. Mă amuză cum încearcă toți să ne controleze ca pe niște marionete, de parcă n-am fi niște ființe ce pot gândi rațional și pot lua propiile decizii.

Trăim într-o societatea ce nu poate face nimic fără manipulare. Ne manipulează, exact cum știu ei mai bine, încă de la naștere. Ne introduc în minte că trebuie să urmăm un singur drum, iar acela ne transformă, de cele mai multe ori, în sclavii lor. O să pun întrebarea pe care toți ne-o punem în școală. "Cu ce mă ajută pe mine Teorema lui Pitagora în viață?". Școala e bună, aven nevoie de ea pentru a ne educa, dar acea educație nu e bună pentru toată lumea și nu e structurată încât să-ți folosească și mai departe informația pe care o asimilezi.

Notele nu înseamnă cât de prost sau cât de deștept ești. Poți trece cu 5 pe linie, te joci, îți trăiești copilăria, și să fi milionar, dar poți să ai 10 pe linie și să stai la limita subexistenței că nu te angajează nimeni. Eu sunt un elev modest și mereu am învățat la materiile care chiar contau pentru mine, dar nu m-am obosit și cu cele pe care le uram din tot sufletul.

Ploaia se pornește mai tare, acum cred că a fost o idee proastă să-i zic mamei că voi veni să locuiesc cu ea și noul ei soț... Ultimul n-a fost cel mai... Prietenos? Nu acesta e cuvântul potrivit, dar e cel mai drăguț pe care-l pot folosi. Nu-i frumos să jignim un om mort până la urmă.

Trenul ajunge în gară și cobor. Îmi deschid umbrela, înaintând prin ploaie până la stația de autobuz. Privirea îmi pică pe doi bărbați care se sărută și după văd niște bătrâni că-i judecă. Dacă aș putea, aș interzice conceptul de hate, oricare ar fi el, mai ales care este adresat subiectelor ce nu pot fi controlate.

Autobuzul ajunge și urc unde găsesc loc. O bătrână îmi cere locul, dar refuz să mă ridic, iar ceilalți încep să comenteze între ei. Parcă am fi în școala generală când nu vine profa și încep să vorbească elevii între ei. Nu mai are lumea ocupație și se apucă să judece pe toată lumea?

Înăuntru intră și cei 2 bărbați, iar acum au alt subiect de discuție. Ce mă enerveaza oamenii care se cred atât de perfecți încât comentează orice văd! Cu ce te deranjează dacă ăia se sărută? E fitu, nu! Atunci? Nu-mi place să vorbesc ca ultimul adult trecut prim viață, dar acum pe bune. Nu-i deranjează cu absolut nimic ce fac cei 2.

Autobuzul pornește la drum și-am de parcurs 4 stații. Va fi o călătorie lungă! Picurii de apă se scurg de pe umbrelă și simt că mor de oboseală. Nu voiam să merg aici, preferam să rămân în cartierul unde am copilărit, dar nu pot face asta. Dacă și bărbatul acesta este ultima ființă umană de pe planetă... Eu nu m-ai încerc nimic.

Aud un părinte că-i zice copilului său să nu fie ca cei doi, deoarece e greșit și-mi vine să mă cert cu toți. Ce e greșit? Că-și manifestă iubirea? Hai du-te naiba! Nu fac parte din comunitatea lgbt, dar asta nu înseamnă că nu  e enervant când aud oameni de genul.

Ajunge și autobuzul în stația mea și cobor cât de rapid pot. Nu mai rezistam fără să mă cert cu toți. Îmi deschid umbrela și înaintez printre blocuri. Un gând îmi străbate mintea, iar acesta mă face să râd.

Eu am tot auzit o vorbă și-am ajuns la concluzia că e adevărată. "Credința e gratis, dar religia costă". Să crezi în ce divinitate vrei, e perfect gratis și trebuie doar să te rogi, dar să ai o religie, e scump. Religia e creată de om și folosită de guvern pentru a manipula în masă fără nicio problemă. Eu nu merg la biserică și nu consider că trebuie să am o anumită religie, iar asta nu m-a afectat cu nimic în viață.

Ajung în fața casei cu 3 etaje și mansardă, iar aici mi se taie orice șansă la a mă întoarce înapoi acasă. Viața mea n-a decurs niciodată cum voiam și mereu am încercat să fiu cât mai normal, până am realizat că eu nu pot fi așa.