Frați vitregi (BoyxBoy)

15

Mă trezesc, fac un duș și îmbrac alte haine. Deja simt că mă enervez cu toată situația în care mă aflu, dar n-am ce să fac. Mai încerc o singură dată la Mike, după chiar nu mai merg de la unul la altul.

Cobor și ultima treaptă, iar Celeste mă trage în living. Chiar n-aveam chef să mă vadă când ies... Oh, și-a adus iubita, nici de asta n-aveam chef. Mă uit la mama și-o implor să nu mă oblige să rămân, iar aceasta îmi face semn că pot pleca.

-Remy, nu ziceai că vrei să-mi cunoști iubita? După replica lui Oliver, toate privirile sunt pe mine și-mi dau ochii peste cap, dar nu mai stau în cameră.

-Stai. Aud din spate, iae în zecunda 2, simt o mână pe umăr. Tocmai am realizat că nu-mi place să fiu atins de oameni pe care nu-i suport.

-Nu mă mai atinge, mulțumesc. Aceasta își ia mâna și mă întorc cu față spre ea. Îmi întinde mâna și mă uit cu o sprânceană ridicată la ea.

-Eu sunt Josephine, tu trebuie să fi Remy. Încântată să te cunosc. Îmi zâmbește și mă întorc cu spatele la ea pentru a ieși din casă.

-Pa. Spun înainte să închid ușa în urma mea.

N-am fost politicos, dar nici nu-mi pasă. Când am privit-o, singura imagine pe care o aveam este cea de pe bloc și mi se face scârbă doar când mă gândesc. O să-mi facă cineva o semi morală când mă întorc, dar acum nu mai contează.

Ajung în fața casei lui Mike și intru pe geam. Acesta se întoarce spre mine, exasperat de încercările mele de-a afla ce se întâmplă între ei. Își dă ochii peste cap atunci când mă arunc în pat și se întoarce la ce făcea.

-Celeste nu mi-a zis. Oftează și dă un pumn în birou. Cel mai probabil i-am exasperat pe amândoi, dar ei sunt cei care nu vor să-mi spună.

-De la mine nu vei scoate nimic pentru că nici eu nu știu. Am vorbit și mi-a dat block. De ce, nici eu nu știu. Dacă afli de ce e supărată, spune-mi și mie. Mă uit la el confuz și oftez exasperat.

-Mike, vi cu mine și vorbești cu ea. El dă negativ din cap și desface o pungă de popcorn. Îmi dau ochii peste cap și pocnesc din degete.

Intru în bucătărie și dau de Oliver, Josephine și Jasmine. Îmi pun un pahar de apă și-l beau instant. Încerc s-o sunt pe Celeste, dar nimic. Ea îmi răspunde mereu. Chiar se întâmplă ceva aici și nu-mi place.

-Are 18 ani, e mare. Îi aud vocea lui Gabe atunci când intră pe ușă. Mă uit la el și dau negativ din cap.

-Exact, are 18 ani. Nu vorbește cu mine și n-am găsit nimic în camera ei. Ușa de la bucătărie se deschide, iar pe ea intră Celeate.

-Mi-ai căutat în cameră? Remy! Zice nervoasă și pleacă. Merg după ea și o prind înainte să iasă pe ușa casei.

-Celeste, ești bine? Ai nevoie de ajutor? Se uită la mine și lasă capul în jos. Mă strânge în brațe și o aud cum plânge.

-Da, aveam nevoie de tine! Voiam să fi aici toți anii ăștia. Voiam să fiți amândoi. De asta aveam nevoie! Acum lasă-mă. Zice și mă împinge de lângă ea. Pocnește din degete și rămân încremenit.

Apar toți pe hol, dar nu-i bag în seamă. Merg în camera mea și încerc să mă gândesc la ce aș putea face. A mai stat fără mine, iar pe Mike vorbea doar când mergeam și eu la el. Ceva îmi spune că nu mi-a spus tot și nici nu vrea.

-Ști tu ce se întâmplă cu Celeste? Aud vocea lui Gabe și-mi ridic privirea spre el. Ridic din umeri și-l aud cum oftează.

-Probabil mi-a simțit prea tare lipsa. Asta sau a pățit ceva și ar fi vrut să-mi spună, dar n-a putut. Se uită la mine surprins și rămâne blocat câteva secunde.

-Să fi pățit ceva? Întreabă mai mult ca pe o șoaptă. Pufnesc amuzat și încep să-mi caut prin telefon.

-"Te rog, când poți vorbi, sună-mă. Am nevoie de tine. Când te întorci? Remy, te rog". Sunt câteva mesaje de la Celeste. Am vorbit cu ea o singură dată la telefon, acum vreo 14 luni, dar n-am băgat de seamă disperarea din ochii ei. Zic și ridic din umeri. Gabe se uită la mine șocat și nu prea cred că se aștepta la asta.

-Voi vorbi și eu cu ea. Dau negativ din cap și-mi pun telefonul înapoi în buzunar.

-Am încercat, va spune când se va simți în regulă. El mă aprobă și iese din cameră.

Pare să-i pese de Celeste, dar ceva îmi spune că doar în mine are încredere pe de plină. Dacă ea nu vrea să-mi spună, eu nu voi insista. Poate să facă ce vrea până la urmă, are 18 ani, e majoră.

Mama intră în cameră și mă anunță că Josephine va dormi aici și să nu fac vreo prostie. Minunat, chiar n-aveam chef de asta. Nu-mi place fata asta, dar nu-i găsesc niciun defect vizibil.

Deschid un sertar, iar acolo găsesc o cameră de supraveghere. Ar fi o idee interesantă s-o pun să filmeze ce se întâmplă în camera mea atunci când sunt plecat. O pun într-un colț, în așa fel încât să se vadă cât mai mult din cameră și chiar sunt curios ce poate prinde.