Frați vitregi (BoyxBoy)

10

Ajung acasă și urc în camera mea pentru a "despacheta". Fac un duș și mă uit sub pat, bucurându-mă când văd cutia cu tot ceea ce avea în ea. Acum pot sta mai liniștit. Aud o bătaie în ușă, iar asta înseamnă că e oricine altcineva, doar Celeste nu.

Deschid, iar în fața mea apare Oliver. Observ că-și mușcă buza de jos, iar atunci realizez că am doar un prosop pe mine. Îi fac semn să intre, îmi iau niște haine și merg în baie pentru a mă schimba. Mă întorc și-l văd, stând în acelaș loc.

Se apropie de mine și-și pune mâinile pe fața mea. Regret că i-am deschis. Mă sărută și-i simt mâinile în părul meu. Ce ar trebui să fac acum? Îl împing de lângă mine și mă dau un pas în spate.

-Țin la tine... Ca la un posibil iubit. Poți să-mi dai o șansă? Se apropie de mine după rostirea cuvintelor. Mă prinde de mijloc, lipindu-mă de el.

-1 la mână, suntem frați. 2 la mână, în niciun caz. Zic și mă îndepărtez de el, lovindu-mă de perete.

-Frați vitregi, nu ne leagă nimic. Încerc să nu bag în considerare nuanța aceea de verde din ochii săi care mă analizează la orice pas și să găsesc o metodă prin care să-l dau afară din cameră.

-Oliver, nu sunt gay. Încerc să pronunț acele cuvinte cât de clar am putut. El se lipește de mine și mă sărută din nou.

-Deci nu ți-a plăcut? Pot să sparg peretele pentru a mă da și mai în spate? Nu-mi place apropierea asta dintre noi.

-Nu! Exclam cât de serior și neutru am putut. Se uită în ochii mei și parcă vrea să găsească ceva care să-i arate că mint. Oftează și mă aprobă. Iese din camera mea, lăsându-mă să respir liniștit.

Este un criminal, stau în casă cu cineva care vrea să mă ucidă... Cu două persoane de genul... Pe mine și pe Celeste. Nici vorbă să-i dau o șansă! Vrea să-i dau o șansă la a mă omorî?! Nici gând!

Cobor la parter pentru a vedea ce mai face mama, iae atunci intră Celeste pe ușă. A fost plecată toată noaptea? Trebuie să vorbesc neapărat cu Mike. Are 14 ani, iar el aproape 18!

-Cum a fost la Eliza? O întreabă mama și-mi aruncă o privire de implorare. Mama ne scanează puțin și oftează. Mereu a știut cum să ne citească. S-o minți pe mama este ca și cum ți-ai semna sentința la moarte. La cine ai fost? Continuă aceasta și o îmbrățișează strâns.

-La Mike... Suntem buni prieteni, iar acolo a fost și Remy. Nu... O să facă interogatorii individuale și o să ne prindă pe amândoi. M-am ars!

-Bine, voi vorbi mai târziu cu voi despre această minciună și, Remy, să nu crezi că nu știu ce ai făcut. Zice și se uită la amândoi și înghițim simultan.

În hol apare și Gabe, iar mama merge la el pentru a nu părea suspect. Nu i-a zis de cea mai importantă chestie din această ecuație de "familie", dar nici nu trebuie. Prefer ca aceste chestii să nu fie știute de o lume  întreagă.

O trag pe Celeste după mine, pe scări și ajungem în camera mea. Încui ușa și o privesc suspicios. Ea ridică din umeri și se așează pe pat.

-Celeste? Insist cu întrebarea pe care nici măcar n-o rostisem. Ea se uită la mine și-și dă ochii peste cap.

-Nu mi-a băgat-o, dar ție ți-a băgat-o Oliver. Mă dau un pas în spate la auzul vorbelor sale și încerc să-mi dau seama de unde știe.

-Eu... Păi... De unde știi? Râde scurt și scoate cutia de sub pat. Începe să citească printre rânduri ce scrie pe acolo și le pune înapoi.

-Îmi cunosc frate... Sau frații. Oliver te soarbe din priviri, iar asta nu-i de bine. O aprob și mă așez pe scaunul biroului.

-Celeste, dacă m-aș duce undeva și n-aș mai venii, doar nu merge după mine, dar cel mai probabil voi fi în unul dintre aceate locuri. Zic și-i arăt harta orașului și cele 5 depozituri. Scanează puțin bucata de hârtie și se uită la mine.

-Remy...? Remy, doar nu vrei să te bagi în gura lupului? Ridic din umeri, iar aceasta iese din cameră. Nu vreau să se îngrijoreze, dar e și ea băgată aici.

Eu sunt cea mai ușoară persoană de aflat. Lucrez pentru FBI, iar dacă cineva e din interior, sigur știe de existența mea. Celeste și Mike nu sunt cunoscuți pentru asta, iar Poul are un rol foarte important pentru a fi aruncat la gunoi așa ușor.

Am un plan în minte. Poate n-am nevoie de un card pentru a afla dacă e vreo legătură între crime și cei doi. Trebuie doar să ajung la un depozit într-o zi în care se duc și ei. Am deja rutina lor scrisă și voi fi acopo data viitoare.

Mă arunc în pat și-mi pun muzică în căști. Chiar n-am chef să mă gândesc la ce urmează să fac, dar e posibil să nu mă întorc prea viu. Nu știu cine a pus asta la cale și nu pot avea nimic împotriva lui. Vreau să termin asta cât mai rapid și să nu afle mama. Nu vreau să divorțeze din nou, mai ales că pare fericită.

Voi rezolva totul, fără să implic FBI și toate procedurile. Va fi totul bine. Pe cine păcălesc? Cel mai probabil n-o să mă țin de plan și o să fac totul prea personal. Deja este prea personal, dar nu mai contează.