Obscur - I. Lagune

26. heaven knows

- Dumnezeu îi iartă și pe păcătoși, a zis și s-a întors cu fața la mine după ce a frecat icoana aia de parcă ar fi vorbit cu ea în gând pentru câteva secunde.

- Dar tu ești Diavolul, am ridicat tonul, iar ea mi-a făcut semn să tac. Ești fumată, nu? Pastilată?

- Sunt bine.

Nu o credeam.

- Unde ți-e dublura?

- Aa, Radu? a răspuns după o mică pauză de gândire.

- Da, Radu.

- E afară, mă așteaptă.

- Ce vrei să faci? mi-am pus mâinile-n sân și m-am apropiat de ea.

- Să vorbesc cu Dumnezeu, a zâmbit larg.

- Să te las singură?

- Nu, am făcut asta în timp ce vorbeam cu tine.

- Nu ești normală.

- Oh, Lord, heaven knows, we belong way down below, a început să cânte.

- Atunci ce mai căutăm aici?

- Iertare. Vrem să ne ierte, nu? Sperăm la o șansă. O ultimă șansă. Sperăm că se mai poate îndrepta ceva, că ne va accepta în Rai cu bune și cu rele. Dar în adâncul nostru, amândouă știm că locul în Iad ne este asigurat. Și nu mai avem bani de alt bilet. Și oricât de milostiv se vrea a fi Dumnezeu, nu ne mai poate cumpăra un bilet către Lumea Lui fiindcă nu merităm chiar într-atât de mult, nu-i așa, Stef?

- Nu înțeleg nimic, am cedat.

- Ce nu înțelegi?

- Ce se întâmplă.

- Oh, ce te-aș săruta acum, dar nu mă lasă Dumnezeu, s-a plâns în timp ce mi-a atins fața.

- În ce zi suntem?

- Luni, marți, miercuri, nu știu, a dat din umeri și m-a luat de mână să ieșim.

- Nu ne luăm la revedere? am întrebat-o.

- Lasă-L, o avea treabă acum.

Peste ceva timp, ne întâlnisem cu Radu la cimitirul de lângă biserică să fumăm un cui. Eu și Adela stăteam urcate pe un mormânt care aparținea unui anume domn Mihail Stănescu, iar Radu stătea sprijinit de crucea de piatră. Liniște totală. Pasam cuiul ăla nenorocit de la unul la altul și probabil fiecare se gândea la ale lui, ceea ce le făcea, de fapt, ale noastre.

- Adela?

- Hm?

- Ți-a zis Radu că ne-am futut?

- Nu, a zis și a început să se uite lung la el, care nu ne privea pe niciuna.

- Ce era de zis? Nu e ca și când ar fi însemnat ceva sau mi-ar fi păsat în vreun fel, a dat din umeri și a tras de două ori din cui.

- Radu, ți-a zis Adela că ne-am futut? Adică că m-a lins în pizdă.

- Nu, a început să râdă și s-a uitat lung la ea.

Ea nu a zis nimic. S-a uitat surprinsă la mine ca și când nu ar fi trebuit să-i spun și apoi a tras de trei ori din cui. Asta însemna că eu aveam să trag de patru ori. Îmi plăcea jocul ăsta.