Viață De Bipolar,Băi Nene.

Spania

În 12 ani de emigrant,am preferat să îmi petrec vacanțele în oricare alt loc,diferit de România.
Cum întotdeauna am rămas cu nostalgia Spaniei,deoarece inițial aceasta trebuia să fie destinația pentru locuit,nu Italia.
Lucrurile nu au decurs așa, însă cumva,am ales-o ca destinație de vacanță.

Prima vacanță mi-am făcut-o în Ibiza,intenționat programată în perioada în care nu era multă lume.

Cum am prenotat printr-o agenție din Italia, am și nimerit intr-un resort unde majoritatea erau italieni,stai că vorbesc tâmpenii,erau toți italieni,doar o mică parte a personalului erau spanioli.

Am cunoscut acolo pe Alberto,barman de o viață și care a călătorit prin toată lumea,băieții care se ocupau cu entertainment-ul toți italieni,bucătarul o minune de om din Sicilia,mutat cu toată familia în Ibiza.

Practic eram pe o insulă spaniolă,dar mă simțeam ca în Italia.

Amuzant a fost atunci când am ieșit la prima plimbare și m-am oprit să beau o cafea.
Tipa era româncă și era acolo împreună cu sora ei deja de vreo 7 ani.

E incredibil cum noi românii suntem pretutindeni.

Agenția șnapană,cum sunt toți în domeniile astea,a băgat multă vrăjeală.
Aveam de mers vreo 25 de minute până la plajă,nu 10 cum zeflematic și tare convinsă a zis duduia care mi-a propus vacanța.
Din fericire,erau 3 pisicine interioare si exterioare cu multe șezlonguri.

În prima zi,m-am cazat și am rezistat vreo 5 ore până când am hotărât că e cazul să schimb camera.Îmi alocaseră camera fix unde era pisicina pentru copii.

Eu venisem să mă relaxez în durerea mea,nu să aud urletele "demonilor" altora.

Spre disperarea tipei cu care eram, care aranjase deja lucrurile frumos pe umerașe,m-am dus la recepție pentru a cere schimbarea camerei .

Iar cei de la recepție, să spunem că nu mă vor uita niciodată.
Nici barmanul,nici ospătarii ,nici toți cei de la bucătărie,nici cele care făceau curățenie în camere.
Deoarece...