Plecăm de la premiza că am copilărit într-un cartier ca oricare altul, mi se fura mingea de fotbal de către o anumită etnie așa cum ai pățit și tu,ne trezeam cu șatra in cele mai nepotrivite momente,imi luam scrumiera de la un AMG daca e sa numar mingile de fotbal cumparate de-a lungul anilor.
M-am simțit mereu nepotrivit, neintegrat, eram altfel.
POATE CIUDAT. SCUZE URLATUL, E NECESAR.
Neajunsurile copilăriei creează sechele la maturitate.
IAR EU NU TE MENAJEZ.
As vrea sa te ajut, sa eviți anumite experiențe. Pe care le consider lipsite de substanță, sens și utilitate.
DAR DACĂ INSISITI SA TE DAI CU CAPUL DE PEREȚI, HEI ASTA AM TOT FĂCUT ȘI EU.
Iar viata ca un carusel...
Altă poveste. Revenim mai târziu la asta hai să îți vorbesc despre cum jucam fotbal, beam apă rece de la chiuvetă și mâncam o paine caldă în 3 inși și n-am mai murit.
Sau cum era sa mor dar o făptură de pe MIRC m-a salvat fără sa știe vreodată că a făcut-o...
Un bun prieten s-a prăpădit intr-un teribil accident de mașină,în acea mașină ar fi trebuit să fiu și eu,unei necunoscute îi datorez cumva faptul că pot așterne cuvintele astea pe un ecran de telefon,pentru ca apoi să îți ajungă la suflet.
Ești cu DEX-ul în mână? Exact, fac parte din generația cu cheia la gât.
De aici poate îmi afli vârstă,nu e greu dar nu cred ca e totusi relevantă.Oricum îți pot garanta că am trăit cât pentru 2 vieți,garantat.
Neajunsuri multe, lipsa banilor, inflație mare,cam astea mi-au străbătut perioada copilariei, caracterul diferit al alor mei care ma făceau pe mine, ființă a anilor 90 un năuc fără direcție sau fără să înțeleg că nu eram unica familie care se răzbatea cu ceva cumplit.
Depresia. Dar și...alcoolul.
Depresia este o bestie feroce cu mulți frați vitregi.
Sau poate frați de sânge,dar indiferent, nimic bun nu se naște din tristețe în afară de tablouri unice, muzica superbă sau poezii inegalabile.
Promit ca am și poante bune, jur. RĂBDARE.
Am țipat iar, poate cum o făcea tata după prea multe pahare,atunci când se credea Superman si deținătorul adevărului suprem.
(Cu toate astea,îmi lipsește enorm, iar lipsa lui a creat una dintre multele traume ce au făcut din mine acest om catalogat bipolar de către experți.Nu că nu aș fi,sau că nu aș fi presupus cumva.Nu am fost suficient de inteligent însă încât să fac o cautare simplă pe google:acele 5 minute care poate mi-ar fi salvat viața.Zic poate deoarece încăpățânarea e unul dintre multele mele defecte.Probabil aș fi ignorat acea căutare și rezultatul ei.)
Tata nu mai este, depresia și alcoolul l-au ucis.
Depresia apare încet ca o hiena. Dacă o gestionezi greșit îți poate fura ani din viata.
Mie mi-a furat 8 ani,ție?
Hai să facem să fie 0,vrei?
Lecția numărul 1:alcoolul este periculos.
Lecția numărul 2:învață,te rog din greșelile mele și fii un om fericit de ceea ce te înconjoară.
Lecția numărul 3:învață sa ai răbdare, întotdeauna.
Lecția numărul 4:viața nu este eternă, ai grijă ce îți propui și cel mai important,nu spune niciodată, niciodată.
Îți explic si de ce:
Am disprețuit țiganii, moldovenii și homosexualii.
Și ce crezi? M-am îndrăgostit de o țigancă,de o moldoveancă și am stat în aceeași casă un an de zile cu un tip care îmtămplator este gay.Ce îți spune asta despre karma?
EXACT!
Îmi amintesc că mergeam pe jos la școală, astăzi minunile sunt livrate de către părinți în fața curții școlii, unele mame dacă ar putea sa parcheze SUV-urile direct în clasa copiilor sunt convins ca ar face-o și pe asta.
Am avut prima erecție(în afarã de cele nocturne de care nu garantez existența)fix in clasa întâi atunci cand șefa clasei a adunat niste cretă ce se regăsea în partea superioară a unui dulap.A,mulțumesc!:))
Eram niste pusti timizi toti pe vreme aia si cred ca faptul ca nu am avut acces usor la porno,ne-a păstrat mai puri, mai respectuosi dar suficient de fraieri incat sa fim usor prostiti de parinti sau profesori.
Căci noi știam frățioare de frică, de bătaie și ne creșteau ăia mai mari carora le ziceam "nenea".
Pe noi ne bateau cu rigla daca faceam "macanachisme"(da nu imi este simpatic Macanache,aia e)respect Watchere.Pentru ca imi plac curvele,dar nu alea masculine.(Macanache e unul care a fost descoperit intr-o crâșmă de George Buhnici, a devenit faimos peste noapte si a uitat de unde a plecat, cum li se intampla multora)
In clasa eram gen 30 de insi, ceea ce cred ca astazi ar fii imposibil,a gestiona o haita de atatea suflete e dificil.
Inca imi amintesc strigarea catalogului,dar mai ales fețele pe care le făceam când eram tufe de Veneţia.
Eram ciudat de pe atunci,cu episoade de chef de a muta munții (iți dai seama un puțoi de 7-8 ani ce putea face pe atunci)alternate cu o apăsare și o durere pentru anumite aspecte ale vieții ce imi râcâiau creierii.
Cartea aceasta va fi greioaie,va contine puține dialoguri pentru ca nu acesta e scopul ei.
Ca si titlul vorbim de bipolarism in toate laturile lui.
Am omis perioada de până la 7 ani intenţionat.
Cand aveam vreo 5 anișori m-am luat la bătaie cu un băiat din cartier si pana nu am vazut sânge nu m-am oprit.
De atunci am incercat sa evit conflicte fizice și să imi antrenez prea mult corpul.
In acel episod mi-a fost frică de mine și de pofta de sânge cu care imi loveam "oponentul".
Am înțeles de atunci că nu va fii ușor să trăiesc cu mine însămi.
Nu a fost si nu este.
Simplu ar putea fii sa dau vina pe bipolarism.
Sa spun ca el m-a încurcat toată viața.
Dar nu este așa.
Alegeri mai mult sau mai putin corecte m-au adus aici.In punctul cardinal al nicăieri cu gânduri spre niciunde.
La școală eram destul de bine pus la punct,învățăm deși nu imi plăceau multe materii pe care le considerăm inutile.
M-am împrietenit cu câțiva din clasa si stăteam relativ aproape unii de alții,așa că sunam oamenii de pe telefonul fix pe vremea aia si le spuneam ca au castigat diverse,ca au participat la o tombolă de la radio sau tv si vezi doamne acum sunt bogați.
Deh,puști fără minte.
Mai grav era când veneau facturile,atunci ne-o luam pe cocoașă.
Drăguț a fost ca am reusit sa facem o minireuniune după mulți ani,nu ma întreba câți,cu matematica dintotdeauna am stat paralel,poate si datorita faptului ca am fost nitel bolnavior(nu cu capul cum sunt acum).
A revedea persoanele cu care ai împărțit 8 ani de viață, a le vedea cu copii,schimbați,evoluând creează o stare euforică și emoțională puternică.
YOU ARE READING
Viață De Bipolar,Băi Nene.
Non-FictionExperiența personală cu o boală destul de puțin cunoscută în România, tratată cu prea multă nonșalanță și indiferența:bipolarismul. Un semnal de alarmă, povestiri amuzante și nu prea, sfaturi,studii de caz,consecințe și acceptare. Dar de asemenea,ex...
