🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 17🌸

-Domnișoara e bine domnule Cross. Puteți să vă luați logodnica acasă. Felicitări! *spune doctorul și părăsește încăperea *

Mie îmi cade fața la auzul acestor cuvinte. Ce dracului se întâmplă în acest moment? Adam îi zâmbește și mulțumește după care se apropie de mine. Mă uit urât la el, care se uită parcă rușinat și vrea să-mi ia mâna în mână lui. Îi arunc o privire răutăcioasă care cere explicații.

-Păi... Nu mă lăsau să stau cu tine dacă nu sunt rudă de gradul întâi sau dacă nu suntem soți. Le-am spus că suntem logodiți și că urmează să ne căsătorim după ce tu împlinești 18 ani. *spune lejer*

-Adică ambii vrei să spui? *încerc să îl  corectez *

-Nu, doar tu. Eu deja i-am împlinit. *spune cu zâmbetul pe buze *

-Când? *întreb repezită*

-Acum 5 minute. *îmi arată ceasul ce indică 00:05*

-E ziua ta. La mulți ani! *îi spun și-l iau în brațe*

-Mulțumesc! *răspunde scărpinându-și  ceafa*

-Și care e dorința pe care domnul Adam Cross și-o dorește la cei 18 ani? *întreb sarcastică*

-Să fii iubita mea? Se pune? Mi-o poți îndeplini? *întreabă mai mult încercând să mă convingă *

-UHH....Bine domnule Cuceritor. A-ți câștigat! Accept! *ridic mâinile în semn de predare*

-Cel mai tare cadou! Care vine din partea iubitei mele. *spune cu zâmbetul pe buze *

Doamne, ce buze. Arătau apetisante dar sunt mirifice. Cărnoase. Ne sărutăm pasional. Adevărul este că de fapt... Îmi place. Sărută bine. Ne oprim atunci când telefonul său ne întrerupe  magicul moment. Se îndepărtează și răspunde apelului.

-Da mamă. N-am uitat. Venim! *spun încercând să scap de ea*

-Bine. Te pup! Pa! *spune el și închide *

-Mama ta? *întreb de parcă nu l-am auzit când a spus cuvântul mamă *

-Cine altcineva? Trebuie să mergem la mine. *răspunde sincer *

-De ce? *întreb parcă speriată *

-Cred că ai uitat că astăzi avem acea cina de mulțumire. *spune el reamintindu-mi*

-Oh da. Ce prostuță. Dar ce fac cu vânătăile astea? *îl întreb pe Adam *

-Le acoperi cu puțin fond de ten. Eu așa făceam când nu voiam să vin cu urme de ale Johannei la școală. *răspunsul său fiind din nou sincer*

-Bine! Mergem să mă schimb la mine și apoi la ai tai. *spun de parcă ordon*

-Bine. *Răspunde scurt*

Mergem și îmi termin fișele de externare. Îmi iau hainele și plecăm la mine să mă schimb. Adam era în living privind pe telefon un meci de box. Eu am mers și am optat pentru o pereche de pantaloni clasici, bustieră albă însoțită de o cămașă albă și o geacă de piele. Încercam să aleg între tocuri și ghete, neputând să mă decid. Cobor cu o pereche de tocuri și una de ghete și îl iau la sfat pe Adam. Când mă vede îi cade fața. Nu se aștepta să îmi vadă formele bine conturate.

-Adam! Problemă! Tocuri sau ghete? *întreb scurt *

-Orice e comod. *zice și el scurt*

-Zi-mi ceva! Nu știu care. *venind-mi să plâng *

-În oricare arată bine iubita mea. Ia ghetele. Îți vor fi mai comode. *spune dându-mi un sărut*

-Îmi place cum gândești. *răspund eu *

Îmi încalț ghetele, iau geanta și mergem spre mașina lui. Îmi deschide portiera, eu urcând după care el se apleacă și îmi pune centura de siguranță și închide portiera, merge la locul său pentru a putea pleca. Ajungem în decurs de 10 minute acasă la el. Merge foarte bine. Îl admiram. Aproape de casa lui hotărăsc să-i spun o durere pe care o am pe suflet.

-Adam? *zic mai mult în șoaptă, dar mă aude*

-Ce e iubire? *răspunde cam speriat *

-Putem păstra relația noastră secretă? Momentan. *zic cu capul plecat*

-Ție rușine sau ce? *întrebă uitându-se la mine confuz*

-Nu. Doar că e neobișnuită pentru mine ideea asta. Momentan secret. Voi anunță chiar eu atunci când voi fi pregătită. *argumentând alegerea făcută și ținându-i mâna în a mea*

-Bine iubito! Te înțeleg! Ia-ți cât timp e necesar, dar nici chiar foarte mult. *zice cu greu*

-Mersi! *mulțumesc și îi sărut obrazul*

Se deschid porțile. Intrăm în ograda imensă a casei. Acolo mai erau vreo 3 mașini. Pun pariu că sunt ale tatălui și cumnatului lui. Dar una din ele pare foarte cunoscută. Și nu știu de unde. Intrăm în casă. Mirosul de biscuiți te lovește de la întrare. Adam intră ținând ușa și mă lasă să mă descalț, la fel făcând și el. La ușă ne întâmpină mama lui. Îmbrăcată într-o rochie elegantă, pe corp, mama lui având o siluetă de invidiat. Lângă masă era sora lui, și ea îmbrăcată într-o rochie lungă elegantă. Pe canapea erau tatăl și soțul surorii lui, care priveau desene animate împreună cu 2 copilași drăgălași ce seamănă identic cu sora lui. Mama lui mă ia de mână și mergem spre living în timp ce Adam urcă scările. O siluetă care privea pe fereastră îmi trage atenția. Seamănă identic cu... O doamne! Nu cred!