Obscur - I. Lagune

24. give me love

- Era cald, acum e frig, cerul plânge și eu strig printre lacrimi... începuse să cânte mai fals decât aș fi putut-o face eu vreodată.

Mi-am pus mâna peste a lui în timp ce schimba vitezele.

- Ce faci? Ia mâna.

Am luat mâna. Liniște până la Otopeni. La un moment dat a oprit la Mc-ul de la cotitura spre Corbeanca. S-a uitat la ceasul care arăta 19:12, a oftat, apoi a luat-o cu mașina pe la Mc Drive.

- Doi doublcheese, o porție medie de cartofi și o Cola mică.

Tipa a repetat comanda și a întrebat dacă este corectă?

- Da, fă, în pula mea, normal că e corect, ce ești, proastă? a mârâit după ce a luat-o înainte.

Îmi propusesem să nu mai mănânc de la Mc. Șocant, chiar făceam eforturi să slăbesc și trebuia să încep ușor. Adică să reduc definitiv junk-food-ul și fast-food-ul. Meritam să mă răsfăț și eu puțin. Totuși, bunătatea lui Radu mă șoca. Niciodată nu mi-a luat de mâncare.

După ce a luat pachetul, și-a scos un cheeseburger și a pus punga în spate.

- Ce faci? Dă-mi-l și pe al meu, am zis.

- Care al tău? s-a uitat nedumerit.

- Cheeseburgerul meu.

- Ești proastă? a râs. I-am luat pentru mine. Tot meniul e pentru mine, ratato.

- Îți bați joc de mine? Hai că ești chiar nesimțit.

- Nu vezi ce multă ești. Cum să îți dau Mc? a început să râdă iar.

- Cum adică multă? m-am încruntat.

- Adică ești cât un tanc, în pula mea. Un cheese d-ăsta îți e fatal, te îngrașă 16 kile.

- Dă-mi un cartof măcar.

- Marș d-aici, că nu pot să fiu atent la drum.

Până la Balotești am tăcut. Am stat cu mâinile în sân, încruntată, venindu-mi să plâng pentru că îmi era așa foame și Mc-ul mirosea chiar bine, iar Radu mânca tot drumul ca un nesimțit și dobitoc, parcă intenționat, să-mi facă poftă. Să te fut în gură, Radu.

- Poți să oprești aici să-mi iau o pungă de ceva, nu mai pot de rău, mi-e foame, l-am rugat atunci când am luat-o la dreapta și am văzut un Mega pe colț.

- Aolo, întârziem la omu' ăla, lasă-mă cu punga ta de căcat, a zbierat și a luat din punga din spate un cartof pe care mi l-a aruncat efectiv peste față. Ia în pula mea și mănâncă, fomisto, că d-aia ai ajuns în halu' ăsta. Te faci din ce în ce mai grasă pe zi ce trece.

Am luat cartoful și am început să plâng în liniște. A dat radio-ul mai tare și eram atât de prinsă în gândurile mele încât nici măcar nu mai eram atentă la melodie. Dar nu cred că mă gândeam. Mai mult admiram copacii cu mâna la falcă și îmi mențineam mintea goală ca să nu mi se facă foame. Ce logică mai e și asta? În fine, eram cârpa lui și îmi plăcea. Punct. Numai așa puteam crea o linie de comunicare între noi doi.

Se însera. Cotisem iar la dreapta și o ținusem așa pe o străduță lungă care se nume Broscari din ce citisem pe plăcuțele de pe gardurile fiecărei curți. La un moment dat, a luat-o iar la dreapta pe o potecuță-n vale cu un drum denivelat, înconjurată de apă pe de-o parte și de-alta.

Și-a aprins o țigară și s-a lăsat cu scaunul pe spate ca într-o poziție de așteptare. Mi-am tras nasul, și-a întors privirea spre mine, probabil amintindu-și că sunt aici și mi-a dat mie țigara. Am tras un fum și i-am întins-o înapoi, dar mi-a făcut semn că nu mai vrea. Am luat și-un al doilea fum.