Drumul spre inima ta

32. O rază de speranţă

Stau puţin pe gânduri şi mă uit în ochii ei.

-          Păi... cred că sunt destul de frumos.  

Lasă un chicot să îi scape şi clatină din cap.

-          Ştii că nu e vorba numai despre asta. Lucien ai un suflet aşa de frumos că dacă aş fi avut anii ei ţi-aş fi căzut în braţe la prima clipire. Dar ţie îţi plac femeile care se lasă greu deci poate n-aş fi fost pe gustul tău.

Rânjesc malefic şi o las să continue.

-          Trebuie să te decizi o dată şi pentru totdeauna dacă ai de gând să lupţi pentru Shay, sau dacă pui boticul şi dai bir cu fugiţii. Şi dacă inima ta face bum bum-uri la viteză maximă când Shay e prin apropiere atunci să fii sigur că e mai mult decât o simplă atracţie. Acum hai pleacă şi nu mai sta aici. Mă încurci la bucătărie şi am treabă de făcut.

Trag aer în piept şi mă ridic cu greutate de pe scaun. Gravitaţia îmi joacă feste probabil căci mă simt de o sută de kile. Sau poate doar am îmbătrânit. Îi ofer un pupic pe obraz şi îi mulţumesc de sfaturi.

-          Apropo, spune ea făcându-mi semn cu barba către geam, dacă nu te grăbeşti s-ar putea ca altcineva să ţi-o ia înainte.

Mă uit spre geamul cu pricina şi îngheţ pe loc când îl văd pe Nick tocmai parcând în faţa casei alături de maşina lui Shanon, din care femeia tocmai a coborât. Unde naiba a putut pleca atât de dimineaţă? Valul de furie ce mă străbate mă face să îmi strâng  degetele în pumni încât încheieturile mi se albesc şi îmi aud ligamentelepocnind.

Strâmb din nas şi ies din bucătărie dând nas în nas cu cei doi când intră în casă împreună. Nick ca un gentleman ce e îi deschide şi o lasă să intre prima, iar ea zâmbeşte timid şi o ia înainte.

-          Salut vere! mă întâmpină el rânjind.

-          Bună dimineaţa, spune Shanon şi încearcă pe cât posibil să îmi evite privirea.

Nu pot să nu iau în considerare tonul distant şi faptul că nu îmi spune nici pe nume, dar nici nu a trecut la apelativele de politeţe. Trag aer în piept şi le răspund cu cel mai mare entuziasm de care pot da dovadă.

-          Neaţa familie! Şi Nick. Dau mâna cu el prieteneşte şi îl iau într-o îmbrăţişare.

Cât despre domnişoara Grey... buzele mele se lipesc flămânde de ale ei şi o sărut în faţa lui Nick cu toată nesimţirea de care pot da dovadă. Obrajii ei prind o culoare stacojie şi îşi lasă capul într-o parte stânjenită, după ce mă retrag.

-          Haide Shay, trebuie să ajung la serviciu.

Îi fac rapid cu mâna vărului meu şi îl las să ne privească în timp ce o trag pe Shay după mine pe uşă. Sper ca toată familia a văzut scena tandră dintre mine şi Shay şi sper să îi dau o lecţie lui Nick fără să o fac pe femeia de lângă mine să mă urască prea mult.

-          Dar...

Deschide gura de câteva ori pe drum ca să spună câte ceva, dar dă înapoi de fiecare dată şi o închide. E mai bine aşa. Îi stă mai frumos când tace. Liniştea ce se lasă între noi odată ajunşi în maşină e... apăsătoare.

-          Mergem? întreb fără să mă uit la ea, frecâdu-mi palmele transpirate de pantaloni.

-          Nu am cheie, spune ea evitându-mă la fel. Am dus-o pe Olivia mai repede la şcoală şi am fost cu maşina mea, clarifică ea situaţia.