Magie de doi bani-Rescrisă

♣ O strălucită strategie, cu patru secole prea târziu ♣

   GABRIEL SANDFORD ERA VRĂJITOR.

   Am știut-o încă din clipa în care l-am privit în ochi, recunoscând-ul dintr-un instinct visceral care s-a manifestat chiar înainte să-mi pot da seama ce culoare aveau ochii aceștia. Este o bizarerie specifică raselor noastre. Nu avem nevoie decât să ne privim în ochi, și vrăjitoarele îi recunosc pe vrăjitori, iar vrăjitorii le recunosc pe vrăjitoare.

   Vrăjitoarele sunt totdeauna femei, iar vrăjitorii, bărbați, însă vrăjitorii nu reprezintă echivalentul masculin al vrăjitoarelor. Suntem două rase distincte, cu puteri diferite, însă parțial suprapuse. Vrăjitorii pot face vrăji de-ale vrăjitoarelor, însă puterea acestora este diminuată, exact la fel cum capacitatea noastră de a folosi vrăjim de-ale vrăjitorilor este redusă.

   Nimeni nu știe de unde au provenit vrăjitorii și vrăjitoarele, nici care dintre ei ar fi apărut primii. La fel ca majoritatea raselor supranaturale, acestea există încă de la începuturile istoriei consemnate, începând cu o mână de oameni "daruiți" care s-au dezvoltat, transformându-se într-o rasă nouă in toată puterea cuvântului, membrii acesteia fiind încă destul de rari, încât să trebuiască să se ascundă de restul lumii umane, însă îndeajuns de numeroși, cât să-și alcătuiască propria lor micro-societate.

   Cele mai vechi consemnări referitoare la adevăratele vrăjitoare arată că ele erau prețuite pentru abilitățile tămăduitoare și magice, însă în perioada medievală în Europa de Vest, femeile cu astfel de puteri erau privite cu o suspiciune crescândă. În același timp, prețuirea acordată vrăjitorilor sporea, aristocrații bătându-se între ei ca să-și aibă propriii "magicieni" particulari. Vrăjitoarele nu aveau nevoie de vrăji pentru prevestirea vremii sau ca să-și dea seama de unde o să bată vântul, așa că și-au născocit un cu totul alt rol pentru ele, în cadrul acestei noi ordini mondiale.

   Până în acel moment, vrăjitorii nu puteau să facă vrăji simple, folosindu-se de mișcări ale mâinilor. Vrăjitoarele i-au învățat să-și dezvolte această putere adăugând alte elemente vrăjitorești: incantații, poțiuni, obiecte magice și așa mai departe. În schimbul acestor învățături, vrăjitoarele le-au cerut vrăjitorilor să li se alăture, într-un acord reciproc avantajos. Dacă un nobil ar dori ajutor ca să-și înfrângă dușmanii, el ar urma să consulte vrăjitor, care le-ar transmite solicitarea vrăjitoarelor. Împreună, ar alege vrăjile cele mai potrivite. Apoi, vrăjitorul s-ar întoarce la nobil și și-ar primi răsplata. La rândul său, vrăjitorul le-ar pune la dispoziție vrăjitoarelor avuția și poziția lui socială, în același timp protejându-le. Sistemul acesta a funcționat timp de secole. Vrajitorii au acumulat putere, atât în lumea umană, cât și în cea supranaturală, în timp ce vrăjitoarele au dobândit siguranță, beneficiind de protecție și de un venit garantat.

   Apoi, a apărut Inchiziția.

   Vrăjitorii s-au numărat printre cele dintâi ținte ale Inchiziției din Europa Vestică. Biserica Catolică a început să caute eretici. Cum au reacționat vrăjitorii? S-au întors împotriva noastră. Inchizitorii voiau sa găsească eretici? Vrăjitorii le dăde-au pe mână vrăjitoarele. Eliberați de restricțiile morale impuse de Sabaturi, vrăjitorii s-au îndreptat spre o magie mai puternică și mai tenebroasă. În timp ce vrăjitoarele ardeau pe rug, vrăjitorii faceau ce știau mai bine, ajungând bogați și puternici.

   Astăzi, vrăjitoarii se numără printre cei mai importanți bărbați din lume. Politicieni, avocați, directori de companii: cercetați prin rândurile oricărei profesii renumite pentru lăcomie, ambiție și o deosebită lipsă de scrupule, și beți găsi regimente întregi de vrăjitori. Dar vrăjitoarele? Femei obișnuite, ducând vieți obișnuite, cele mai multe dintre ele temându-se în asemenea măsură de persecuții, încât n-au îndrăznit în viața lor să învețe vreun descântec capabil să omoare orice vietate mai mare decât un păduche.