Adevărul din spatele minciunii

*cap 9 Neîncredere

Jungkook pov :

A trecut o săptămână de când a plecat Jimin în America.

Din câte am înțeles, a avut ceva probleme, dar până la urmă le-a rezolvat.

Eu pe de altă parte, am fost ocupat toată săptămâna.

A trebuit să mă ocup de toate treburile lui Jimin.

Ca să nu mai spun, că am început să lucrez și alături de Taehyung.

Mă simt extrem de obosit.

Taehyung, are dreptate este destul de obositor să fac drumul în fiecare zi de la vilă la firmă.
De aceea, mi-a sugerat că ar fi mai bine dacă mi-aș lua un apartament în oraș.
I-am spus că am să mă mai gândesc, dar poate o să-i accept oferta mai repede.
Este prea greu și sunt mult mai obosit decât credeam inițial.

Decid până la urmă, că este timpul să mă ridic din pat și să cobor jos.
Nu înainte de a merge la baie și să îmi fac rutina.

Nu apuc bine să cobor că îl văd pe Jimin, care intră în casă.

- Tu ce naiba ai pățit? Arăți ca dracu. - mă întreabă Jimin.

-  Cred și eu! Nu am mai fost atât de obosit niciodată.

Spun și mă îndrept spre canapea.

- Dar, mai bine spune-mi ce s-a întâmplat de fapt ? - îl întreb în momentul în care se așează pe canapea.

- Știu că ți-am spus la telefon că o să-ți povestesc când ajung. - spune și oftează.

- Să înțeleg că ai avut probleme? - îl întreb curios.

- Da, la început. Dar, totul s-a rezolvat până la urmă.

- A trebuit să recurgi la....

- Din păcate da... - spune și îl văd cum imediat cade pe gânduri.
Nu am avut încotro.

Da, știu că îi este greu. Cu toate că Jimin este un om destul de dur și impulsiv, niciodată nu i-a plăcut să omoare persoane. Mai ales cunoscute.

Sincer, nici eu nu sunt o persoană care își dorește să omoare din plăcere .
O fac doar dacă este absolut necesar.

- Îmi pare rău, Jimin! Poate ar fi fost mai bine, dacă mergeam eu în locul tău.

- Oricum nu mai contează! Totul s-a rezolvat acum.
Marfa a sosit în bune condiții. Chiar eu m-am asigurat de asta.

- Ai fost la depozit?

- Da. Am avut noroc cu Jeong In. - spune iar eu m-am încruntat puțin la el.

- Mi-a adus mașina la ieșirea din oraș. - continuă Jimin, iar eu răsuflu ușurat.

Nu că n-aș avea încredere în el, dar nu vreau să afle multe persoane locul unde se află depozitul.
Cei mai mulți oameni, i-am dus legați la ochi.

- În plus, ce vroiai să fac. Tu nu ai răspuns la telefon. - spune Jimin nervos.

-Scuză-mă, dar chiar nu am auzit.
Am fost obosit și imediat cum am ajuns, am adormit instant. - încerc eu să mă scuz.

- Se pare că Taehyung, chiar te muncește nu glumă. - spune și zâmbește.

- De fapt, este de la drumul mult prea lung. Este destul de obositor.
Poate ar trebui să cumpăr un apartament în oraș.

- Un apartament?

- Da, Jimin. Un apartament.

- Și de ce mă rog? Nu este suficientă casa aceasta? Sau nu vrei să stai cu mine.