Adevărul din spatele minciunii

*cap 5. Schimbarea

Jungkook pov :

Au trecut două săptămâni, de când am ieșit din spital și tot atâtea de când stau Taehyung și Jimin cu mine.
Nu m-au lăsat nici o clipă singur.

Din câte am înțeles, Jimin are niște probleme cu părinții săi și nu putea să stea non-stop alături de mine. Dar, atunci când nu era el, era Taehyung.

Până la urmă, găseau o cale să nu rămân singur.

Nu de-aia, dar de când am aflat că nu mai am pe nimeni alături, nu mai pot să dorm noaptea. Și dacă reușesc, am coșmaruri.

Practic, le este frică să nu rămân singur, cică o să-mi fac rău.

Da, într-un fel, m-am gândit și la asta.
Dar, i-am promis mamei, într-o zi când ea nu o să mai fie, că nu o să mă dau bătut.

Astăzi este duminică și stăm toți trei pe canapea la mine în sufragerie.

- Nu pot să cred, că mâine trebuie să ne ducem la școală! - spune Jimin.

- Normal, Jimin! - spune Taehyung.
În ultimul timp, ai lipsit prea mult! Dacă mai lipsești, cine știe ce o să-ți facă ai tăi.

- Îmi pare rău, băieți! - spun eu.
Știu că este din cauza mea.

- Hei, Kook! Nu este vina ta! - spune Jimin.

- Da, - spune Tae.
În plus, lipsitul lui Jimin, nu are legătură cu tine. O făcea și dinainte.

- Da, Taehyung are dreptate. Am alte treburi de rezolvat. Plus, urăsc școala.

- Nici mie nu-mi place, dar măcar să o termin! - spune Taehyung.

- Uite cine vorbește, cel care are notele cele mai bune din clasă. - se plânge Jimin.

- Vin și eu mâine cu voi la școală! - spun eu dintr-o dată.

- Cee? - sar amândoi.

- Nici să nu te gândești! - spune Jimin

- Da, nu te-ai recuperat. - spune Taehyung.
În plus, o să-ți fie greu, mai ales fără.....

- Știu, Tae! Dar o să mă descurc! O să văd eu ce fac.
Oricum, nu sunt singur, vă am pe voi. O să puteți să mă supravegheați non-stop. Așa, măcar, Jimin nu o să mai lipsească de la școală.

- Da, este o idee bună, cu toate că nu-mi convine! - spune Tae.

- Fie, - spune Jimin.
Dar, dacă apare o problemă, ne spui. Bine?

- Da, am înțeles. - spun eu, și fac semn cu mâna în semn de salut.

Și iată că a venit și luni. Bineînțeles, că nu am scăpat de coșmaruri. Dar, a fost Taehyung lângă mine.
Înainte de a pleca, a venit și Jimin.
Ne-am salutat și am plecat spre școală.

- Nu-mi place că te lăsăm singur! - spune Jimin, la intrarea în liceu.

- Nu sunt singur, vă am pe voi!

- Da, dar nu ne vedem decât în pauză. - spune Taehyung.

- Hei, o să fiu bine. Dacă nu, o să vă sun. Bine? - le spun eu încurajator.

- Bine, dar dacă se întâmplă ceva, ne suni! Clar? - îmi spune Jimin autoritar.

- Da, stați calmi!
Ne vedem, băieți! - spun și plec spre clasa mea.

Într-adevăr, nu mi-a fost deloc ușor să rezist. Îmi era mai greu decât am crezut. Văzând banca ei goală, știind că ea nu este, simțeam că înnebunesc.