Scandalos

Capitolul 16

-Dar ar arăta mai frumos cu avioane, Hellya, s-a smiorcăit.

I-am zâmbit frăţiorului meu şi am deschis fereastra larg pentru a lăsa aerul proaspăt să pătrundă în încăpere.

- Încă nu ştiu dacă e fată sau băiat, Bryan.

- Băiat.

Zâmbetul meu s-a lărgit în mod vizibil şi am analizat cu atenție încăperea. Cred că în sinea mea am ales albastru pentru că vreau un băiețel. Vreau să îi ofer lui Jungkook un moştenitor, care să îi poarte numele mai departe. Vreau să îl fac mândru.

- Tata a spus că o să vină să vadă bebelușul.

Cuvintele fratelui meu mi-au îngheţat orice gând şi m-am uitat la Bryan cu ochii mari.
El continua să răsfoiască una dintre cărțile cu poveşti pe care le-am cumpărat şi care zăceau în cutia de carton, iar pe chipul lui se poate citi supărarea.

M-am aşezat pe canapeaua din încăpere, care încă e împachetată, simțind praful ridicându-se, şi i-am făcut semn băiatului să se aşeze lângă mine. La început a continuat să stea sprijinit cu şoldul de comodă, apoi s-a apropiat de mine cu un oftat adânc.

-E dificilă situația acasă, Bryan?

Băiatul a pufnit în râs şi s-a trântit lângă mine. Am încercat să îi mângâi părul iar el mi-a prins încheietura cu blândețe.

-Am 14 ani, Hellya, a mormăit îmbufnat. E timpul să nu mă mai tratezi ca pe un copil.

O, da, sângele lui Luke Donovan bate cu putere în venele lui. Și o să fie mult mai dur decât tata când o să fie mai mare. Mai ales că începe să aibă o parte din atitudinea de Donovan la vârsta asta.

- Îmi pare rău, puştiule. O să te tratez cu maturitatea pe care o meriti, am spus imediat încercând să nu îl bosumflu şi mai tare.

Am început să zâmbim unul la celălalt şi deja pot să observ cum fratele meu începe să se schimbe. Nu mai are privirea blândă şi naivă în ochi. Nu mai e uşor de intimidat şi nu mai pare gata să izbucnească în plâns atât de repede. Însă veselia din privirea sa nu mai strălucește atât de tare pe cât mi-aş fi dorit.

-Cred că mama și tata o să divorțeze, a spus întinzându-şi picioarele.

Am simțit gura deschizându-se în urma şocului, şi pentru câteva secunde am crezut că îşi bate joc de mine.

- E destul de ciudat de când ai plecat, a recunoscut. La masă toată lumea e prea tăcută, sau dacă vorbesc sunt prea politicoşi, şi asta e gretos.

A oftat şi s-a izbit în spătarul canapelei, trecându-şi o mână prin părul bogat şi des.

-Tata îşi găseşte cât mai mult de lucru, iar mama stă până mai târziu la magazin. Bine că am început şcoala, altfel tâmpeam cu ei doi.

Situaţia stânjenitoare din familia mea începe să mă facă să mă simt ca ultimul om.

Toate astea se întâmplă din vina mea și mi-aş dori să pot repara cumva toată treaba asta.

-Bryan, ştiu că eu sunt de vină şi o să...

- Mai taci din gură, a bombănit dându-şi ochii peste cap.

Am zâmbit şi i-am înfruntat privirea pe jumătate răutăcioasă şi pe jumătate amuzantă.

-E doar vina lui Luke Donovan.

Am tresărit când am auzit cuvintele lui. E prima oară când Bryan îi spune tatălui nostru pe nume.

Până acum a fost mereu tati sau tata. Niciodată Luke.