Scandalos

Capitolul 6

Respiră. Nu uita să respiri, Hellya. E aici şi nu mai poți să faci nimic decât să îl înfrunți. Și poate să îi aplici și o lovitură colosală la mândrie, dar cred că ar fi prea de tot să o fac în văzul tuturor.

- Tată, te superi? a spus făcând semn spre mine.

Iar eu mă rog şi implor ca să nu fiu lăsată singură cu el.
Nu vreau să fiu lăsată singură cu ticălosul ăsta care îmi ține inima captivă și pe care aş vrea să îl atârn de hambar.

Bărbatul din spatele meu a chicotit şi nu i-am mai simțit prezența în apropierea mea, abandonându-mă în faţa lupului flămând.

Jungkook a făcut un pas spre mine,eu am vrut să fac unul înapoi, dar m-a tras în braţele lui brusc, ciocnindu-mă de pieptul său dur.

-Nu o să te mănânc, Hellya, a mărăit la reacția mea.

- Nu sunt convinsă, am bombănit.

Numele meu sună atât de străin desprins de pe buzele lui.
Mi-a luat mâna stângă în a sa și a început să se mişte pe ringul de dans, trăgându-mă după el şi forțându-mă să țin pasul cu el.

Când i-am atins umărul, am văzut cum mâna mea tremura. Întregul meu corp vibra sub atingerea lui, atingerea după care am tânjit şi pe care mi-o doream atât de mult.

-Ai de gând să stai ca o curcă speriată toată noaptea?

M-am aşteptat vreodată să nu fie acelaşi ticălos arogant? Normal că nu. Jeon Jungkook nu o să se schimbe niciodată şi mereu o să creadă că e deasupra tuturor.

Ticălos pompos şi arogant cu şcolile lui de oraş mare şi mândrie fără măsură!

Mi-am dat capul pe spate şi m-am uitat în sfârşit în ochii săi, încercând să mă temperez și să nu izbucnesc într-o scenă de tot râsul în fața marii societăţi.

-Ai de gând să fii același ticălos?

Zâmbetul lui de diavol s-a lărgit pe buzele sale și un fior mi-a străbătut şira spinării. Iar eu trebuie să învăţ să nu mă mai las cucerită de gesturile astea mici şi complet stupide ale lui.

Trebuie să învăţ să nu mai fiu Hellya cea idioată şi naivă care crede că e iubită de către Jeon Jungkook.

Naiba să îl ia de afurisit superb şi fără inimă!

-Ai de gând să te lupți cu mine, Hellya? Sau o să fugi iar în braţele fratelui meu ca să îți plângi de milă?

M-am oprit brusc şi l-am forţat să facă acelaşi lucru fără să îmi pese dacă se împiedică şi îşi rupe gâtul. Fără să îmi pese dacă atrag toate privirile asupra noastră.

Mâinile mă mănâncă atât de tare și mi-aş dori să îi ard câte una ca să mă răcoresc.
Dar trebuie să îmi amintesc unde mă aflu şi să mă abțin de la orice acces de furie, ca să nu mă trezesc mâine dimineață cu eticheta de nebună.

-Du-te naibii!

M-am intors cu spatele la el şi am părăsit ringul de dans, îndreptându-mă spre ieșirea imensă a salonului. I-am auzit paşii apăsați în spatele meu, dar nu m-am oprit şi nici nu m-am uitat după el.

Senzația acidă de vomă urcă treptat din stomac în sus şi am început să alerg spre toaletă, încercând să mă abţin, ca o eroină. Ar trebui să îi mulțumesc arhitectului că a poziționat-o exact lângă uşă.

Am intrat într-una dintre cabine exact înainte de punctul culminant, aplecându-mă deasupra vasului de toaletă și golindu-mi stomacul. Am tras apa şi mi-am lovit capul de uşa de lemn, lăsând senzația de răcorire să se instaleze peste mine şi să îmi greata.