A song about us // BL

7

De cum ajunsese acasă, brunetul își azvârli cât colo teneșii și ghiozdanul, alergând către camera lui, cu aparatul încă atârnându-i de gât. Cu gândul încă la acea pereche destul de neobișnuită de fete și la activitatea la care fuseseră toți trei supuși în acea după-amiază, se așeză pe scaunul biroului și scoase stick-ul lui special pentru poze, apoi, manevrând totul cu ușurință, îl conectă la calculator și începu să verifice fotografiile, una câte una. Având deja în minte o listă pe care roșcata i-o alcătuise destul de minuțios, întrucât era atentă la detalii, Ming selectă un număr generos de imagini și le depozită într-un folder separat, pe care, cu vârful urechilor înroșit și o senzație de căldură în corp, îl redenumi cu numele și prenumele celei care îi fusese model. Câteva minute mai târziu, extrase stick-ul și îl lăsă să cadă în buzunarul rucsacului, pe care, de obicei, îl menținea gol. Așa l-ar fi găsit repede și i l-ar fi putut înmâna fetei.

A doua zi, la câteva ore după ce pătrunsese pe poarta liceului, Ming își aruncă ochii rapid peste valul de elevi, încercând să dea de Tsuki. Isi putea simti respiratia ingreunata, invaluit de emotii. Se temea ca fata sa nu fie in compania celor doi baieti, cu care nu avea o relatie buna. Dupa incidentul de la cantina, nu au facut nimic, ceea ce ii dadea de gandit. Isi amintea clar cuvintele blondului, amenintarea care parea uitata. Ii simtea privirile aspre in timpul orelor, dar nimic mai mult. Parea sa fi uitat, poate chiar iertat. Nu ii spunea nimic, dar parcă simpla lui tacere il facea sa se simta ca merge pe marginea unui cutit. Stia ca a gresit si dorea sa fie pedepsit, sa primeasca macar un semn, un indiciu, sa stie ca a scapat.

Brunetul tresari cand recunoscu vocea roscatei si isi ridica privirea coborata din cauza gandurilor. Era impreuna cu doua fete pe care le cunostea din priviri. Ea se opri cand il observa si ii zambi larg.

Ming!

Apăsându-și buzele una de alta, încuviință către ea și făcu pași mici, până ajunse aproape în dreptul micului grup. Înghițind în sec, scoase din buzunarul rucsacului ceea ce avea să-i dea roșcatei și, făcând o reverență politicoasă înaintea ei, își întinse brațul spre aceasta, moment în care își simți degetele cuprinse de o mână delicată, cu degete lungi și unghii perfect îngrijite, de culoare ruginie. Apoi micul dispozitiv îi fu luat și un chicotit zbură de pe buzele fetei, care-l privea cu oarecare blândețe. Deși era mai înalt decât ea, stătea atât de spășit în fața tuturor, încât părea a fi un simplu copilaș într-un loc de joacă destinat celor mai mari. Tsuki il imbratisa strans, rostind un ,,multumesc" la urechea sa si o favoare promisa. Se indeparta de el cand auzi clopoțelul si ii zambi pentru ultima data inainte sa se alature fetelor care asteptau intrigate.

Odată ce vocea roșcatei se destrămă treptat, Ming ieși din starea de reverie care-l cuprinsese. Și, de îndată ce grupul de fete se pierdu în mulțimea de elevi care se mișca în direcții diferite, mâinile lui Ming coborâră pe lângă corp și un oftat îi scăpă printre buze. Singura interacțiune plăcută, avută în incinta colegiului, luase sfârșit. Iar băiatul avea impresia că urma să treacă destul de mult timp până ca altcineva să se apropie de el cu atâta bunăvoință cum o făcuseră Tsuki și prietena ei. Acum că se gândea la figura aceea minionă care nu încetase să-i observe fiecare mișcare, nu putea să nu își pună anumite întrebări. Îmbrâncit deja de colegii impacienți, brunetul își lăsă deoparte orice alt gând legat de seara anterioară și se concentră să ajungă la sala de clasă.

Cincizeci de minute mai târziu, Ming făcuse o greșeală colosală, pe care înainte ar fi evitat-o cu orice preț. Fusese primul care ieșise din încăpere. Iar când liniștea holului fuse spartă de niște horcăieli ce se voiau a fi râsete și brațele îi fură încătușate de palme vânjoase, tânărul înțelese că nu era deloc a bună. Se simti imediat tras, mai intai usor, pentru a nu atrage atentia profesorului, apoi agresiv. Se uita in jur incercand sa inteleaga ce se petrece, recunoscand imediat fetele agresorilor, in numar de 4. Cei din jur se uitau cu putina curiozitate, fiind constienti de ceea ce se petrecea, dar se multumeau cu spectacolul oferit.

Brunetul incepuse sa se opuna si mai puternic in momentul in care pasii ii fura purtati brusc in partea stanga, intelegand rapid locul in care urma sa ajunga. Stia de ritualurile gastii si de libertatea lor de a acționa după bunul plac. Și se părea că urma sa guste din experienta sarata a nefericitilor care au nemultumit in orice fel prezentele impunatoare. Într-un final, agresorii îl aduseră la destinație. Baia băieților.

Iar când începu să lege câteva idei ce-i treceau prin minte, planul aproape i se dezvălui singur. Ceilalți schimbară gesturi și priviri scurte, apoi își ocupară pozițiile, probabil deja stabilite: unul dintre ei acapară spațiul dintre ușă și coridorul principal, având drept sarcină ca nimeni să nu intre și, desigur, nimeni să nu iasă. Ceilalți doi, în dreapta temutul Allen, iar în stânga un băiat destul de înalt, cu brațe ale căror vene mai că-i pocneau de cât de bine conturate erau, continuară să-i susțină trupul ca într-o menghină, în timp ce regele acelei ridicole table de șah privea totul de lângă chiuvete, sprijinit de zidul din spatele său, cu o expresie de satisfacție la vederea pionului pe care reușise să-l captureze.
Cu inima luând-o la galop, Ming se chinui din răsputeri să găsească o soluție, orice micuță cale de scăpare. De asta continua să se răsucească într-o parte și-n alta, deși nu făcea decât să îi amuze pe prădătorii care îl încolțiseră. Și totuși, distracția pe care le-o provocau zadarnicele-i încercări nu le ajungea. Nu, urma să se petreacă o chestie cu adevărat uimitoare pentru ei.

Realizând că nu putea să aibă sorți de izbândă, Ming se potoli. Strânse din dinți și își ridică privirea spre blond. El gesticula usor din degete, ordonand ca ceilalti sa se grabeasca.
Astfel, brunetul fu împins într-una dintre cabine, și își pierdu îndată echilibrul. Din instinct, își scutură brațele, acum libere de strânsoarea mâinilor celor doi, și reuși să se agațe de perete, strivindu-și ușor unghiile. Cu toate acestea, adrenalina resimțită anulă durerea imediată, iar băiatul privi speriat toaleta peste care aproape căzuse. Apucând să își observe reflexia îngălbenită în apa din vas, icni scurt când fu tras în sus si obligat sa se așeze in genunchi. Statu asa cateva clipe, gâfâind, pana cand simti o mana inclestandu-se in parul sau, moment în care respirația i se întretăie complet. Imediat trase aer in piept si isi inchise ochii, strângându-și pleoapele cu putere, pentru a se feri pe cât posibil de ceea ce avea să urmeze.

Dar nu realizase că nimic nu-l putea feri de apa ce îi cuprinsese rapid chipul, de îndată ce capul îi fusese scufundat pentru prima oară. Șocul nu durase mai mult de 3 secunde, apoi disperarea și instinctul de supraviețuire îi luară locul și îl impulsară pe Ming să-și zguduie întregul corp, în încercarea de a-și elibera umerii încordați și țintuiți de colacul infect al vasului de toaletă. Își aduse genunchiul la piept și izbi direct în spate, auzind slab și neclar un geamăt, după care își simți podoaba capilară eliberată. Se părea că reușise să-l lovească pe Allen.

Venindu-și în fire, cu brațele încă legate de degetele tipului înalt, brunetul se avântă pe spate și își scoase capul deasupra apei, umplându-și rapid plămânii cu aer. Acum lichidul îi trecea ușor peste bărbie, însă cel puțin oxigenul îi ajungea în corp. Și totuși, momentul nu dură mult, întrucât pumnul șatenului se lipi de țeasta lui, iar maxilarul i se încleștă dureros. O amețeală îl cuprinse din cauza impactului și totul începu să se petreacă în slow-motion: chipul îi fu cuprins într-o palmă ce i se păru a fi rece, iar aceasta îi acoperi gura și nasul, ușor învinețit, scufundându-l pentru a doua oară. Cedând complet în fața nemilosului destin ce nu l-ar fi lăsat în ruptul capului să supraviețuiască, Ming își lăsă gura să se deschidă, cu speranța deșartă că acea apă împuțită i-ar fi pus pentru totdeauna capăt suferinței.

Se rugase să fie pedepsit și apoi lăsat în pace, dar niciodată nu prevăzuse că ar putea fi ținta unui plan atât de malefic. Și totuși, poate că era mai bine așa.

Când câțiva bulbuci ieșiră la suprafață, semn că brunetul deja începea să înghită apă, un răcnet izbucni în încăpere, iar Haru se desprinse într-un final de perete.

Destul!

Baietii se uitara in spate, uimiti de rabufneala blondului care se apropia nervos de cabina.

Am zis destul! spuse el tragandu-l cu putere pe Allen, care il privi nervos. Liderul se uita in jos, la baiatul care tusea intens, recapatand aerul pierdut, si se indrepta spre ieșire. Satenul insa il lovi cu piciorul pe brunet, in scarba.

Sa nu cumva sa te mai apropii de iubita mea, inteles?