Capitolul 17- "Și eu te iubesc, străine"

552 62 52
                                    

Lia

•••

     — De azi înainte, Beck nu mai este inclus în niciun plan de al nostru, îl aud pe Seb și încerc să nu râd atunci când văd moaca băiatului care încearcă să se ascundă după Hailey.

     — Nu mai fiți atât de răi! V-am spus deja, Beck nu mi-a spus nimic, insist, dar fără vreun rezultat.

      — Nu are rost să îi iei apărarea lui cap-de-sfeclă! E un idiot, a stricat tot, așa că ar trebui să își asume asta, Hailey intră în discuție, iar brunetul oftează frustrat.

    — Da, bine! A fost vina mea! Scuze, Smith, bombănește sub mustață "cap-de-sfeclă" (un alt alint dat de Hailey), în timp ce iubitul meu se așează din nou lângă mine, sărutându-mă scurt pe obraz.

     — Ce am ratat? îmi șoptește la urechea dreaptă, iar eu chicotesc slab.

     — Seb a aflat faptul că Beck a cam dat din casă, șoptesc la rândul meu, iar Isaac pare mai mult decât confuz. Mi-a povestit acum câteva zile despre petrecerea surpriză și cadoul lui Seb, explic mai clar, iar imediat după aceea, iubitul meu aprobă din cap.

     — Nu mai are niciun farmec petrecerea asta, îl aud pe Seb și îmi dau ochii peste cap. Plus, am vrut ca mașina să fie chiar ceva surprinzător, dar din cauza urangutanului ăstuia, totul e stricat.

      Da, mai mult ca sigur majoritatea iubesc să îi dea lui Beck diverse "alinturi". De vreo cinci știu doar eu, însă chiar și așa, brunetul în cauză nu pare să fie prea deranjat. Probabil este deja obișnuit.

       — E în regulă! Nu a distrus nimic, ba chiar mai mult, m-a făcut să fiu tot mai nerăbdătoare! spun și mă ridic de pe canapea, apoi iau de pe masă o altă felie de pizza. Și oricum, știi prea bine că nu sunt fana petrecerilor surpriză oricum, continui și îl privesc pe Beck zâmbind.

      Tot acest mic circ a pornit din cauza lui Hailey, oarecum. Am plecat afară în timp ce Seb insista să port o eșarfă la ochi, iar el m-a condus. Isaac a mers în altă cameră chiar înainte de asta, pentru a discuta niște lucruri cu cei de la spital, iar Hailey și Beck au vrut să ne însoțească neapărat. Am încercat să mă prefac a naibii de suprinsă atunci când am văzut mașina a naibii de scumpă pe care prietenul meu mi-a cumpărat (un Chevrolet camaro), dar Hailey a dat în vileag faptul că știam deja de cadou.

      Deci da, actul meu a cam fost distrus din cauza blondei.

      — Oricum, nu ai primit încă cadoul nostru! îl aud pe Beck în timp ce Hailey scoate din buzunar o cutiuță împachetată mică, iar apoi mi-o înmână.

      Încerc să scap de ambalaj cât mai repede cu putință, însă imediat ce reușesc, regret.

     — Prezervative? șoptesc mai mult decât stânjenită, iar imediat după aceea îl aud pe Isaac cum râde.

      Pe bune? Ăștie doi sunt prietenii mei, nu? De ce? La naiba.

     — Am spus că mai bine dăm câțiva dolari pe niște prezervative, decât să dăm cu teancul la botezul plodului tău și a lui Isaac, explică blonda și ridică din umeri, iar eu încerc din răsputeri să nu o chem deoparte, ca să îi dau câteva palme pentru a își reveni.

       Plodul meu și a lui Isaac? Bine, ar trebui să rectific: copilul meu și al lui Isaac?

       Nu m-am gândit niciodată atât de departe, la a avea vreun copil. Cel puțin, nu cu Isaac, chiar dacă suntem împreună de ceva timp. Cu toate astea, nu am simțit vreodată că voi putea avea în viitor vreun atașament familiar, față de el. Poate fiindcă este încă prea devreme, poate fiindcă nu vreau să îmmi fac prezentul confuz, la fel cum este trecutul meu deja.

Spune-mi că mă iubești!Where stories live. Discover now