Spune-mi că mă iubești!

Capitolul 1-"Ceața mă îmbată din nou cu picături de confuzie"

   Lia
•••

   Fumul de țigară nu a fost niciodată pe placul meu.

    Pur și simplu mirosul idioțeniei ăsteia îmi dă o stare de neplăcere, mă face să simt dezgust și dispreț. Dar asta nu înseamnă că spun lucrurile astea deschis, mai ales dacă unul dintre prietenii mei fumează. M-am obișnuit deja, cu toate că încă îl urăsc cu toată ființa mea. 

      — Smith, chiulim de la ora viitoare?  Avem cu Scorpion și chiar nu am chef să mă enerveze iar, Beck spune, arucându-și  mână peste umărul lui Hailey, aceasta strâmbându-se imediat ce brunetul îi aruncă fără lăcomie niște fum de țigară peste față. 

      Profesorul de istorie este unul dintre cei mai exigenți și afurisiți profesori din întreg liceul, iar din cauza temperamentului său mult prea aprins, studenții au început să îl numească "Scorpion". Nu prea pricep nici măcar acum legătura, dar porecla a prins, și e mult mai ușoară decât să îi spunem pe numele lui: Alyosha- Baldovin Arkhip. 

     Da, numele ăsta chiar există, cu toate că nu credeam nici eu la început, așa că am fost nevoită să caut pe internet. Mai târziu am aflat că dânsul este jumătate german, jumătate rus. De asta și accentul ciudat pe care îl întreprinde când se enervează mult mai tare decât de obicei.

      — Îți bag bățul ăla în fund dacă nu termini naibii odată! blonda ridică tonul, iar eu chicotesc subtil, apoi îl privesc din nou pe brunet.

      — Nu pot, eu trebuie să îi dau eseul, ai uitat? întreb și el își dă ochii peste cap, apoi primește un cot în burtă de la Hailey, atunci când expiră din nou fumul țigării mult prea aproape de fața ei. 

     Da, nici ea nu prea este mare fană a fumătorilor. Nu prea am habar cum ne-am ales cu un prieten care schimbă pachetele de țigări ca pe șosete, dar cert este că. atât eu, cât și Hailey, am încercat să îi oprim dependența asta năsănătoasă a prietenului nostru, dar nu am reușim sub nicio formă. Pur și simplu nub se poate despărți de ele sub niciun fel.

     — De ce nu îl dai cuiva din clasă să îl înmâneze în locul tău? Putem pleca la biliard! Vreau să am cu cine juca, Față-de-cal nu are habar nici ce bilă trebuie băgată și unde, se plânge în același timp cu o rotire a ochilor, apoi primește o palmă peste cap din partea blondei.

    Mă jur. Ăștia doi nu pot sta nici cinci minute fără să se tachineze sau să se lovească unul pe celălalt. Nu am habar dacă e nebunie, iubire, prietenie, sau toate trei. 

      — Dacă mai mă faci tu mult așa, o să vezi cum îți rup ție bilele și ți le bag lângă bățul ăla, direct în fund, contraatacă prietena mea, iar eu râd iar, complet amuzată de micile lor ciontăneli. 

      — Nu mersi Beck. Nu am chef să îmi facă draci după aia, știi mult prea bine că deja mă are în vizor de la faza cu vopseaua, spun și îmi așez mai apoi capul pe trunchiul copacului bătrân din spatele meu, privind cerul, fără să mă gândesc la ceva anume.

     Mai pe scurt, aveam ora de arte înainte de cea de istorie, iar eu ca o neatentă fără acte ce sunt, nu l-am văzut pe profesor când intrase în clasă. Aveam vopseaua rămasă într-un borcan, iar atunci câns am vrut să ies din calsă, am dat peste el, murdărindu-i un costum nou-nouț. Din acea zi încearcă să își ia revanșa dându-mi mult mai mult de lucru, decât celorlalți. E însă mai ok așa, decât să îmi pună vreo notă proastă din cauza unui costum.

      — Ești tu o mâță fricoasă, bombănește și își scoate o altă țigară din blugi, apoi o aprinde cu brigheta pe care o avea deja în mână.