Drumul spre inima ta

30. Necondiţionat aproape de mine

- Apropiaţi-vă. Sunteţi doi vedeţi mai bine, ne porunceşte ea.

Fac un schimb de priviri cu Shay care se uită şi ea confuză la mine. Mă apropii de ea cu doi paşi mici şi îi strâng mâna dreaptă în a mea. O trag după mine şi ne aşezăm pe scaunele pe care Vivien ni le-a pus la dispoziţie.

- Ce vedeţi aici?

Îmi mut privirea de la frumuseţea nestăvilită a femeii din dreapta mea şi analizez ecranul. Sprâncenele mele se unesc cu o cută la mijloc şi îmi ridic privirea la spre blondă aşteptând câteva explicaţii.

- Se prea poate să fi pus mâna pe câteva informaţii din laptopul tatei. Am crezut de cuviinţă că e înţelept să ţi le arăt şi ţie.

- Nu se poate, spun incredul, privind schiţele şi planurile în timp ce Vivien mută imaginile cu viteză. N-am nevoie să stau să mă gândesc de două ori ca să îmi dau seama ce e de fapt.

- Ba se poate. Shay spune-i şi tu, doar l-ai auzit pe Daniel Rochester. Nu mai visa cu ochii deschişi Lucien, îţi pun în faţă proiectul pe care tatăl meu şi nebunul ăla avid după bani îl au în plan de ceva timp. Şi nu pare deloc a fi un mall.

- Richard...

- Poftim?

- Richard Edinson mi-a spus şi el acelaşi lucru. Am crezut că, nu ştiu, credeam că e vreo glumă proastă.

- La ce te referi?

- Tatăl tău i-a cerut un împrumut de 20 de milioane de dolari.

- Ce-a făcut?! Ţipă Vivien sărind de pe scaun ca arsă. O Doamne asta e rău. Asta e foarte foarte rău.

Se plimbă de colo-colo şi îşi freacă fruntea cu două degete.

- Trebuie să ne gândim la ceva. Cât mai repede.

- Ştiu asta, răspund. Dar nu am ce să fac. Au dat drumul lucrărilor. Toate apartamentele au fost vândute.

- Dar fabrica aia nenorocită de ciment o să distrugă oraşul!

- Mall-ul meu! mă plâng debusolat.

- Dă-l dracului de mall! Ţipă Vivien. Îţi dai seama câtă poluare va produce construcţia aia enormă? Uite, nu ştiu ce vom face, dar sunteţi ultima mea speranţă şi sunteţi singurii care ştiu asta. Ajutaţi-mă să opresc lucrările şi vă jur că vă rămân pe veci recunoscătoare.

Vivien e atât de nebună, ca taică-so, încât ar face orice ca să îşi salveze natura. Nu pot să cred că sunt oameni care fac atâtea sacrificii pentru ea. Mare chestie plantăm doi copaci şi gata. Ceea ce mă enervează pe mine e că am fost tras în ţeapă. Trebuia să mă aştept la faptul că nu mă vor lăsa să îmi văd de treabă, când ştiam din prima că intru în gura lupului. Newman a vrut un singur lucru de la mine, influenţa tatălui meu. Am fost conştient de asta încă de când am deschis firma şi am semnat contractul cu cea a lui. Eu am fost întotdeauna cel în plus.

- Ce ai în gând?

Îmi ridic privirea şi îmi intersectez privirea cu cea limpede şi curată a lui Shanon. Are nişte ochi ca cerul şi mă sfredeleşte până în cele mai adânci gânduri. De câte ori se uită la mine am impresia că totul în jur se dezintegrează şi tot ce văd e... ea. Aş vrea să îi spun că mă gândeam la cât e de frumoasă, la cum îmi tremură mâinile când o văd în preajma mea, la cum aroma buzelor ei mă duce pe culmile disperării şi că singurul lucru pe care l-aş vrea ar fi s-o am cuibărită în braţele mele pentru tot restul vieţii fără ca nimeni să intervină între noi. Mă gândeam să îi spun şi că apreciez cât de puternică e şi cum şi-a cârmuit viaţa ca un adevărat marinar prins singur pe o mare învolburată. Mă gândesc să îi spun atât de multe, dar nu sunt sigur că e ceea ce vrea să audă. Şi nici măcar nu am certitudinea că voi putea să recunosc toate astea cu voce tare.