48 - A doua luna.

Start from the beginning
                                    

Decat sa stau singura si sa ma gandesc doar la Harry, banuiesc ca este mai bine sa imi petrec timpul cu el, avand in vedere faptul ca nu mai are sentimente pentru mine. Va fi o zi buna, pana la urma.

Au trecut ceva ore de cand stam amandoi pe canapea, razand la film si schimband cateva cuvinte din cand in cand. Imi apuc telefonul din buzunar, uitandu-ma la ceas. Este putin trecut de ora sapte.
-Trebuie sa-l suni? intreaba el si glasul lui mai face sa tresar putin.
-Ah, nu. De obicei vorbim mai pe noapte.
-E greu, nu-i asa? se uita cu mila in ochi, catre mine.
-Meh, m-am obisnuit. Si in plus, va trece repede! mint si afisez un zambet fals, incercand oarecum sa ma mint si pe mine... insa nu prea reusesc.
Cateva momente de liniste ma fac sa ma simt incomod, pana cand aduce el vorba de Monopoly. Accept fara ezitare propunerea lui, cu gandul ca astfel timpul va trece mai repede, si il voi putea suna pe Harry intr-o clipa.
Si asa si este. Nu stiu cum au trecut ultimele doua ore, dar acum dupa ce am strans impreuna toata mizeria facuta, ies pe usa.
-Daca ai nevoie de ceva, sunt aici, spune cand ma indrept spre usa mea.
De ce si el si Gerard se asteapta sa vin la ei atunci cand am nevoie de ceva. Um, alo, nu cred ca aveti o clona a lui Harold ascunsa undeva in dulap, asa ca probabil nu o sa am nevoie de nimic din partea voastra.
-Sigur, ma uit inapoi catre el, si ii zambesc, inainte sa intru in apartament. Incui usa rapid, apoi ma arunc in pat, iar doar din doua miscari ale degetelor, il apelez.

Astept sa sune, pana cand vocea enervanta imi zice ca "apelantul nu raspunde momentan". Stiu ca nu raspunde, robot idiot, stiu. De asta mai apelez de cateva ori, insa nu se intampla nimic diferit. Demoralizata, incerc sa ma gandesc la ce i s-ar fi putut intampla. Meh, cu siguranta a adormit si si-a uitat telefonul pe silentios. Nu m-as mira.
Ma schimb in pijamale, inchid toate luminile si ma bag in pat bosumflata, adormind cu el in gand.

Nu stiu cat este ceasul atunci cand ma trezesc din cauza vibratiilor insinstente ale telefonului pe noptiera. Ma frec de cateva ori cu pumnii la ochi, apoi apuc telefonul si aprind lumina veiozei de langa mine. Cum apas pe "raspunde", un sunet asurzitor imi inunda urechiile. Muzica. Muzica data la maxim, prin care cu greu ii aud lui vocea:
-Ariana? intreaba.
-Heeeei, ma grabesc sa ii raspund rapid, ca nu cumva sa creada ca am adormit la loc.
-Ce faaaci? intreaba pe un ton ciudat, pe care l-am mai auzit inainte...
-Tocmai ce ma bagasem in pat. Asteptam sa ma suni, zic confuza, asteptand sa mai vorbeasca.
-Oooh, ai dreptate. Trebuia sa vorbim. Oups, greseala mea! zice vesel si ironic.
Pronuntand cuvintele gresit, imi dau curand seama ca este ametit.
-Unde esti? intreb, ridicandu-ma si stand in fund, rezemata de peretele rece.
-Umm, nu sunt prea sigur unde sunt, dar este foarte frumos aici. Ma distrez si vreau sa mai st...
-Hei, vreau sa pleci de acolo, okay? il intrerup.
-Hei, imi imita gestul, vreau sa nu-mi spui ce sa fac, okay?
-Harold, asculta-ma...
-Haaarry, se aude un glas feminin, iar inima incepe sa imi bata rapid in piept. Ai spus ca o sa vii inapoi imediat! zice pe un ton pisicos.

-Imediat, ii sopteste, probabil crezand ca nu il aud.
Inghit in sec, si inca incerc sa realizez ce naiba se intampla acolo.
-Uite, ma cheama Niall, trebuie sa plec...
-Harr...
-Paaa! inchide telefonul.
Ma uit la ecran pierduta. Mii de fiori incep sa imi strabata corpul, si curand cateva suspine imi parasesc gura. Este... beat? Dupa toate cele petrecute din cauza alcoolului, inca mai poate sa puna gura pe asa ceva? Sunt mult mai mult decat dezamagita. Complet socata, ma intind inapoi in pat, incercand sa adorm la loc fara sa plang... insa se pare ca plansul este singurul care ma face sa adorm, ceva timp mai tarziu.

Ma trezesc dimineata cu ochii umflati, fara chef de viata. Incerc sa nu ma uit in oglinda, pentru ca asta m-ar face sa ma simt si mai rau. Imi tarai picioarele pana in bucatarie, si incerc sa mananc ceva, chiar daca nu am nici macar cea mai mica urma de pofta. Ma intind catre telecomanda, si aprind televizorul pentru a-mi distrage atentia cu ceva stiri. Schimb cateva canale, pana cand ma opresc pe E! News pentru ca se barfeste ceva interesant despre Beyoncé.
Termin de mancat cerealele, apoi pun farfuria in chiuveta si dau drumul la apa pentru a spala-o. Imi sterg mainile cu un prosop, apoi apuc telecomanda in mana pentru a stinge TV-ul, cand incepe o noua stire...
-Baietii din One Direction au avut o noapte plina de distractie. Cei cinci baieti s-au distrat intr-un club de fite din Amsterdam, alaturi de iubitele lor. Cu exceptia tanarului Harry, ce a intrat si a iesit singur, insa a avut parte de compania unor tinere misterioase in incinta clubului...
Nu mai pot asculta restul stirii, caci cateva poze cu el si ceva blonde apar pe ecran. Sentimentul ala de gol... sentimentul ala de nimic, in care esti atat de distrus incat nu stii cum sa reactionezi, imi pune stapanire pe corp, si raman cu ochii atintiti pe ecran pentru a captura fiecare detaliu al fotografiilor neclare.
Fara ezitare, sting repede televizorul atunci cand stirea se termina.

The Beard // H.SWhere stories live. Discover now