Frumoasa și bestia

Capitolul XI

Gideon îşi ascunse surpriza când Felicity Pomeroy şi mătuşa ei fură conduse în biblioteca lui la o oră foarte târzie a după-amiezii. Nici una din ele nu părea fericită, remarcă el, ridicându-se în picioare. Iar Harriet nu le însoţea. Intuiţia îi spuse că erau probleme.

- Bună seara, doamnelor, spuse el, invitându-le să se aşeze în faţa biroului. Cărui fapt îi datorez onoarea acestei vizite neaşteptate?

Effie aruncă o privire lui Felicity, care dădu din cap încurajator. Se întoarse spre Gideon:

- Slavă Domnului că v-am găsit acasă, milord.

- Intenţionez să cinez aici, murmură el.

Îşi aşeză mâinile pe birou şi aşteptă răbdător ca musafira să treacă la subiect.

- E puţin cam jenant, milord. Effie aruncă din nou o privire nesigură spre Felicity, care confirmă cu un nou semn din cap. Nu sunt tocmai sigură că ar fi trebuit să vă deranjăm. E destul de dificil de explicat, însă dacă presupunerile noastre se dovedesc corecte, ne aşteaptă pe toţi un alt dezastru de proporţii monumentale.

-Un dezastru? Gideon arcui o sprânceană întrebătoare spre Felicity. E o problemă care are legătură cu Harriet, deci?

- Da, domnule, rosti aceasta cu fermitate. Aşa este. Mătuşa mea ezită în mod evident să vă explice, dar eu am să trec direct la subiect. Adevărul este că a dispărut.

- A dispărut?

- Noi credem că a fost răpită şi în momentul de faţă este dusă în mare grabă spre Gretna Green.

Gideon se simţi ca şi cum tocmai ar fi păşit în gol de pe o stâncă. Dintre toate lucrurile pe care se aşteptase să le audă de la cele două femei, acesta nu se numărase printre ele. Gretna Green. Exista un singur motiv pentru care oamenii mergeau la Gretna Green.

- Pe toţi dracii din iad, despre ce naiba vorbiţi? întrebă el cu asprime, făcând-o pe Effie să tresară.

- Nu ştim sigur dacă a fost răpită, se grăbi ea să spună. Adică e posibil să se petreacă ceva de această natură. Chiar dacă a plecat spre nord, s-ar putea să aflăm că a făcut-o de bunăvoie.

- Prostii, spuse Felicity. Nu s-ar fi dus de bunăvoie. E hotărâtă să se mărite cu St. Justin, chiar dacă s-a împăunat cu ea de parcă ar fi un animăluţ exotic.

- Un animăluţ exotic? întrebă el sfredelind-o cu privirea. Ce naiba tot spui acolo?

Effie se răsuci spre nepoata ei înainte ca aceasta să poată răspunde.

- E însoţită de Lady Youngstreet, Felicity. Şi chiar dacă Lady Youngstreet e cunoscută pentru excentricităţile ei, nu am auzit niciodată să fi răpit pe cineva.

Gideon ridică o mână pentru a o reduce la tăcere.

-Aş dori o explicaţie clară şi succintă, vă rog. Cred că ar fi mai bine să începi dumneata, domnişoară Pomeroy.

-Nu are nici un rost să ne învartim pe după vişin. Cred că Harriet a fost răpită de anumiţi membri excesiv de zeloşi ai Societăţii de Fosile şi Antichităţi.

- Dumnezeule, gemu el. În minte îi apărură instantaneu privirile adoratoare pe care i le arunca Applegate lui Harriet. Câţi alţii din cadrul societăţii căzuseră pradă farmecelor ei? se întrebă. Ţintuind-o pe Felicity cu ochii săi aurii, o descusu: Ce te face să crezi au răpit-o?

- Harriet s-a dus azi după-amiază la o întrunire a Societăţii. Cu puţin timp în urmă am primit un bilet de la ea în care ne spunea că nişte prieteni o duc să viziteze un gentleman care colecţionează dinţi fosili, dar eu am motive să cred că nu e adevărat.