Frumoasa și bestia

Capitolul IV

Crane era scăldat în sudoare. în căminul bibliotecii ardea un foc menit să alunge frigul acelei zile ploioase, dar Gideon ştia că nu acesta era motivul pentru care intendentul lui îşi tot ştergea faţa.

Vicontele întoarse nepăsător o pagină din registrul ce stătea deschis pe masă. Nu încăpea îndoială că era furat sistematic. Ştia că vina îi aparţinea pe de-a-ntregul. Acordase prea puţină atenţie domeniilor Hardcastle de acolo, din Upper Biddleton, şi, după cum era de aşteptat,
suferise consecinţele.

Îşi coborî privirea peste o altă coloană lungă de cifre. După cum părea, Crane, pe care îl angajase cu un an în Urmă pentru a-i administra domeniile din zonă, crescuse chiriile pentru multe locuinţe, însă nu se obosise să-i transmită această majorare şi angajatorului său. Cel mai probabil băgase diferenţa în propriul buzunar.

Era o poveste frecventă, desigur, deşi nu şi pentru Gideon. Numeroşi mari moşieri, prinşi de farmecul vieţii la Londra, lăsau administrarea domeniilor în întregime pe mâna intendenţilor. Câtă vreme banii veneau în flux continuu, prea puţini examinau îndeaproape evidenţele. Era considerat de prost gust să ştii exact cât de mult valorai.

Gideon însă nu era interesat de viaţa în capitală şi de modul în care era definit acolo bunul-gust. De fapt, în ultimii câţiva ani nu prea fusese interesat de nimic altceva în afară de pământurile familiei sale, astfel că în mod normal le urmărea cu mare atenţie exploatarea.

Mai puţin în cazul Upper Biddleton.

Gideon ignorase intenţionat proprietăţile familiei Hardcastle de acolo. îi venea greau să investească mult interes personal într-un loc pe care îl detesta.

Acesta era locul în care totul o luase razna cu şase ani mai devreme.

Cu cinci ani în urmă, când tatăl său îi predase cu jumătate de gură responsabilitatea pentru domeniile aflate la mare distanţă, Gideon profitase de oportunitate şi se îngropase intenţionat în sarcina administrării terenurilor.

Munca devenise leacul menit să-i uşureze durerea sâcâitoare pe care i-o provocase acel moment dezonorant.

Călătorea cu regularitate de la o moşie la alta, muncind neîncetat să repare case, să introducă noi tehnici agricole şi să studieze posibilităţile de creştere a producţiei miniere şi piscicole.
Nu angaja decât cei mai buni intendenţi şi îi plătea bine pentru a-i feri de tentaţia să-l înşele. Verifica personal registrele contabile. Asculta sugestiile şi plângerile chiriaşilor lui. Cultiva compania inginerilor şi a inventatorilor care l-ar fi putut învăţa noi metode savante de a face pământurile mai productive.

Dar nu acolo, în Upper Biddleton.

În ceea ce-l privea, nu i-ar fi păsat nici dacă terenurile sale din aceea zonă s-ar fi transformat în pârloagă. Pe bună dreptate ar fi trebuit să le vândă cu mult timp în urmă. Şi ar fi făcut-o dacă nu ar fi ştiut că i-ar fi provocat o mare suferinţă tatălui său. Pământurile din Upper Biddleton aparţineau conţilor de Hardcastle de cinci generaţii. Erau cele mai vechi proprietăţi de familie şi serviseră drept reşedinţă până la scandal.

Gideon ştia că nu putea să le vândă, prin urmare optase pentru cea de-a doua soluţie. Le ignorase.

Oricât de mult ar fi detestat acel domeniu, descoperea acum că detesta şi mai tare să fie înşelat. Ridică privirea cu un zâmbet rece şi observă că intendentul îl studia neliniştit. Bărbatul îşi merita numele(1), reflectă el. Înalt, deşirat şi slab, Crane aducea destul de mult cu o pasăre mare cu picioare lungi.

- Ei bine, Crane, se pare că totul e în ordine. Vicontele închise registrul, simţind uşurarea imediată a celuilalt. Ai ţinut foarte ordonat contabilitatea, bravo.